Printr-o decizie de anul trecut, Curtea Constituțională a României (CCR) a spus că femeile care ajung la vârsta de pensionare ar trebui să aibă posibilitatea să continue, dacă vor, să lucreze până la 65 de ani, când e vârsta de pensionare pentru bărbați.
Decizia Curții e departe de a stabili o obligație pentru femeile din câmpul muncii, ba, din contră, este extrem de utilă pentru acelea dintre salariatele care doresc să-și continue raportul de muncă la angajatorul la care lucrează când ajung la vârsta standard de pensionare.
Notă: Conform Legii pensiilor, pensia pentru limită de vârstă se poate obține de români numai dacă, la data pensionării, au atins vârsta-standard de pensionare și au efectuat stagiul minim de cotizare prevăzut de lege. Vârsta-standard de pensionare este, în momentul de față, de 65 de ani pentru bărbați și de 63 de ani pentru femei, dar atingerea acestor vârste este făcută treptat, prin eșalonarea prevăzută de Legea pensiilor. La bărbați, deja s-a ajuns la această limită, dar nu și în cazul femeilor, pentru care se va ajunge la vârsta standard de 63 de ani abia în anul 2030.
Angajatorii acestor salariate trebuie să aibă însă în vedere ce înseamnă, de fapt, pentru raportul de muncă, această interpretare dată Codului muncii de CCR, dar și prevederile Codului muncii, care s-au modificat la puțin timp după ce s-a dat această decizie și, cel mai recent, prin Legea nr. 93/2019, în vigoare din 11 mai 2019.
În mod normal, angajatorii au procedat la constatarea încetării automate a raportului de muncă odată ce o salariată ajunge la vârsta standard de pensionare și e îndeplinit stagiul de cotizare.
Salariata care ajunge la momentul când are dreptul să se pensioneze are în față două opțiuni: să ceară dreptul la pensie sau să nu-l ceară, optând pentru continuarea muncii la același angajator, dar până la 65 de ani - cât e vârsta standard de pensionare la bărbați.
Potrivit Codului muncii, cu cele mai recente modificări, angajata care dorește să continue munca trebuie să facă o cerere cu cel puțin 30 de zile înainte de momentul când s-ar împlini condițiile pentru pensionare și încetarea raportului de muncă. Angajatorul nu are voie să se opună dorinței acesteia de a mai munci, în baza aceluiași raport de muncă, și dincolo de momentul când s-ar fi putut pensiona.
"Angajatorul nu poate îngrădi sau limita dreptul salariatei de a continua activitatea în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. c) teza întâi («la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepțional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani» - n.red.)", scrie în Codul muncii.
Dar nu angajatorul face alegerea pentru salariată, au subliniat specialiștii Deloitte, care punctează faptul că angajatorii nu mai pot constata acum încetarea de drept a contractului cu salariata respectivă, dacă aceasta dorește să continue raportul de muncă și peste vârsta la care are dreptul să se pensioneze (dar care e inferioară celei la care un coleg de-al său are dreptul la pensie)
Un angajator care ar considera că acel contract a ajuns, de drept, la final, pentru că salariata are dreptul să se pensioneze, ar trece peste dreptul salariatei de a alege între solicitarea pensiei la atingerea vârstei standard de pensionare sau continuarea muncii peste această vârstă, dar nu mai mult de 65 de ani. Într-un astfel de caz, o instanță de judecată va putea să desființeze decizia respectivului angajator.
De asemenea, nici situația în oglindă nu se poate întâmpla: dacă salariata vrea să se pensioneze, având acest drept, nu poate fi împiedicată să facă acest lucru.
O completare recentă, adusă prin Legea nr. 93/2019 și care intră oficial în Codul muncii din 11 mai 2019, precizează că salariata care alege să-și continue raportul de muncă peste vârsta de pensionare mai poate rămâne în acel raport de muncă cel mult trei ani. Limita maximă de 65 de ani (vârsta standard de pensionare la bărbați) rămâne însă valabilă.