UPDATE: Încetare automată CIM: Ce trebuie să facă salariata care vrea să rămână pe același post și peste vârsta de pensionare

Ca să nu mai existe discriminări între femei și bărbați, în urma unei decizii a Curții Constituționale care atenționa asupra acestui lucru, femeile care doresc să muncească și peste vârsta standard de pensionare, adică să continue același raport de muncă în derulare la momentul când s-ar putea pensiona, o pot face, încă de anul trecut, ca urmare a modificării Codului muncii în acest sens. Toată chestiunea a mai suportat însă câteva mici modificări legislative, aduse de Legea nr. 93/2019, în vigoare din 11 mai 2019.

Notă: Vârstele standard de pensionare sunt prevăzute acum în Legea pensiilor la 63 de ani pentru femei și la 65 de ani pentru bărbați (și în viitoarea lege a pensiilor se prefigurează același lucru). În ceea ce privește stagiul minim de cotizare, adică vechimea în muncă, acesta este de 15 ani și pentru femei, și pentru bărbați, iar stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, indiferent de sex. În prezent, nu ne situăm însă în piața muncii la aceste vârste standard și limita de 35 de ani, în cazul femeilor. Ele sunt setate să fie atinse treptat, prin eșalonarea prevăzută de Legea pensiilor. Pentru femei, la limita stagiului complet de cotizare și a vârstei standard de pensionare se va ajunge abia în anul 2030. Anul acesta, vârsta de pensionare la femei este de 61 de ani (ajunge la 61 de ani și două luni spre finele anului), iar stagiul de cotizare e de 31 de ani.

 1.  Ce are de făcut o angajată care dorește să profite de această chestiune și să mai rămână în câmpul muncii și după momentul când are dreptul să se pensioneze? Potrivit Codului muncii, atunci când se apropie de vârsta de 63 de ani și are și stagiul minim de cotizare, salariata trebuie să facă o cerere scrisă prin care să pună în vedere angajatorului că vrea să se continue raportul de muncă și peste vârsta de 63 de ani.

Cererea scrisă trebuie adresată angajatorului în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare (până la Legea nr. 93/2019, termenul pentru cerere era de 60 de zile). Practic, salariata nu trebuie să aștepte să ajungă în acel moment în care condițiile s-au îndeplinit deja și să ceară abia atunci continuarea raportului de muncă, ci trebuie să ceară prelungirea raportului de muncă înainte să atingă vârsta standard de pensionare.

”(...) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepțional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II”, scrie acum în Codul muncii.

Până la această modificare, când salariata ajungea la 63 de ani și avea și stagiul minim de cotizare îndeplinit, se considera că raportul de muncă al acesteia înceta de drept. Angajatorul lua act de această chestiune și salariata era liberă să se pensioneze. Nu toată lumea a dorit acest lucru, unele salariate considerând că sunt apte să muncească și peste vârsta de pensionare, mai ales că bărbaților li se recunoștea dreptul să lucreze până la 65 de ani. Așa s-a ajuns ca unele dintre salariate să conteste această discriminare între femei și bărbați și să se ajungă la modificarea Codului muncii.

 2.  Nicio salariată nu va fi obligată să lucreze peste vârsta de pensionare - aspectul acesta a fost greșit înțeles de unele persoane. Modificarea făcută la Codul muncii este în sensul oferirii unei opțiuni celor care sunt apte și vor să mai muncească dincolo de momentul când ar avea dreptul să iasă din câmpul muncii, chiar până la 65 de ani și pe care angajatorii nu le mai lăsau să-și continue raportul de muncă, invocând prevederea de încetare de drept a contractului din Codul muncii.

În fine, salariatele care se lovesc de refuzul angajatorului de a accepta cererile de continuare a activității până la 65 de ani vor putea să conteste în instanță acest refuz. Codul muncii prevede clar că angajatorii nu se pot opune: "angajatorul nu poate îngrădi sau limita dreptul angajatei de a continua activitatea (...)".

 3.  Perioada maximă de lucru - potrivit Codului muncii, așa cum a fost recent modificat, raportul de muncă se poate prelungi pe încă trei ani peste vârsta standard de pensionare, dar se vor putea face și prelungiri subsecvente, de câte un an.

"Pe baza unei cereri formulate cu 30 de zile înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare și cu aprobarea angajatorului, salariatul poate fi menținut în aceeași funcție maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a contractului individual de muncă", potrivit Codului muncii.