avocatnet.ro 
Legea privind internshipul nr. 176/2018 va intra în vigoare săptămâna viitoare, pe 18 august. În raport cu această lege, folosim obligatoriu termenii "intern", "internship" și "organizație-gazdă" (care poate fi o firmă sau o autoritate/instituție publică). Legea internshipului nu atinge însă subiectul stagiilor de practică obligatorii pe care trebuie să le facă studenții. În primul rând, pentru că nu acesta este scopul ei, iar legea aceasta nu va abroga sau modifica în vreun fel dispozițiile Legii nr. 258/2007 privind practica elevilor şi studenţilor.
"Practica este activitatea desfăşurată de elevi şi studenţi, în conformitate cu planul de învăţământ, care are drept scop verificarea aplicabilităţii cunoştinţelor teoretice însuşite de aceştia în cadrul programului de instruire", scrie în Legea practicii studenților.
Practica se desfăşoară pe baza unei programe analitice/ unui portofoliu de practică, făcut(ă) de instituţia de învăţământ a practicantului și durata practicii e cuprinsă în planul de învățământ, potrivit aceleiași legi.
"Activitatea de practică inclusă în planul de învăţământ este obligatorie şi constituie condiţie de promovare", mai scrie în lege. Nimeni nu este obligat însă la un internship, iar internul poate să nu mai fie student la momentul stagiului de internship. În schimb, studentul care nu prezintă dovada că a făcut practica necesară s-ar putea trezi cu probleme în continuarea studiilor.
Părțile implicate și cadrul legal al raporturilor
Pe Legea nr. 258/2007 avem trei actori importanți: practicantul (elev/student), organizatorul de practică (unitatea de învățământ) și partenerul de practică (o societate comercială, o instituţie centrală ori locală sau orice altă persoană juridică ce desfăşoară o activitate în corelaţie cu specializările cuprinse în nomenclatorul Ministerului Educaţiei Naționale şi care poate participa la procesul de instruire practică a studenţilor şi elevilor).
La internship, în schimb, avem doar două părți: internul și organizația-gazdă.
"Practica elevilor şi studenţilor se organizează şi se desfăşoară pe baza unui contract-cadru de colaborare sau a unei convenţii, după caz, încheiată între organizator şi partenerul de practică (...) Practica se desfăşoară pe baza unei/unui programe analitice/portofoliu de practică, întocmită/întocmit de instituţia de învăţământ a practicantului", scrie în Legea nr. 258/2007.
Dacă ne uităm la legea aceasta, vom vedea realtiv puține obligații pentru partenerul de practică, ceea ce nu se poate spune despre toate obligațiile ce trebuie îndeplinite de organizația-gazdă la care cineva face un internship. În plus, în Legea internshipului există mai multe condiții care limitează organizarea de internshipuri la anumite firme sau în raport cu anumite persoane.
Poate vrei să citești și: Șase aspecte de care vor trebui să țină cont firmele ce lucrează cu interni
Indemnizațiile și obligația de a încheia un contract
Întâi de toate, la internship este obligatoriu ca organizația-gazdă să facă internului un contract, să-l înscrie în evidențele proprii și, când autoritățile vor fi finalizat un registru oficial, să le raporteze obligatoriu contractele de internship. De altfel, cei care vor face internshipuri fără contracte vor risca amenzi de câte 20.000 de lei pentru fiecare intern găsit în neregulă.
Ce scrie însă în Legea nr. 258/2007 privind practica obligatorie? "Pe perioada de practică, partenerul de practică îl poate angaja pe practicant, conform legislaţiei în vigoare, pe baza unui contract de muncă pe durată determinată, prin negocierea remuneraţiei", conform actului normativ.
Nimeni nu-l obligă pe partenerul de practică să-i facă un contract de muncă sau unul de internship -- legea nici măcar nu se referă la acestea din urmă, din moment ce vorbim de un act normativ adoptat cu peste zece ani în urmă, când internshipul nu exista în legislație.
De asemenea, la practica obligatorie nu este necesar ca studentul să fie plătit, însă la internship există o obligație fermă în privința indemnizației: internul trebuie plătit, proporțional cu cât lucrează efectiv, cu măcar jumătate din salariul minim brut pe economie. Ca să nu mai vorbim de faptul că entitatea respectivă va fi obligată să-i plătească internului impozit pentru indemnizația respectivă.
În fine, e important să mai precizăm următorul lucru: practica obligatorie a studenților nu trebuie confundată nici cu stagiatura, în baza Legii nr. 335/2013 (despre comparația dintre stagiatură și internship puteți citi mai multe aici).
Notă: Redacția avocatnet.ro a cerut deja Ministerului Educației Naționale un punct de vedere referitor la posibilele interferențe dintre internship și practica obligatorie a studenților. De îndată ce ministerul ne va oferi un răspuns, vom reveni cu o actualizare.
suciugeorgeta