În România, legislația privind securitatea și sănătatea în muncă este reprezentat, în primul rând, de Legea nr. 319/2006 și de normele de aplicare stabilite prin H.G. nr. 1425/2006. Aceste reglementări se aplică nu doar angajaților, ci și studenților și elevilor care efectuează stagiul de practică.
Este esențial ca unitățile de învățământ și societățile care oferă locuri de practică să colaboreze pentru a crea o convenție care să acopere aspectele de SSM, după cum atrage atenția recent ITM Sălaj. Aceasta va detalia modul în care studenții și elevii vor fi informați despre riscurile profesionale la locul de muncă și despre importanța sănătății lor.
„Chiar dacă legea nu prevede explicit, unitatea de învățământ și societatea în cadrul căreia se desfășoară stagiul de practică trebuie să elaboreze o convenție de securitate și sănătate în muncă care să stipuleze modul de informare a elevilor sau studenților în legătură cu riscurile profesionale la locul de practică, dar și despre verificarea stării de sănătate a acestora”, transmite ITM Sălaj.
Partenerul de practică, adică societatea unde se desfășoară stagiul, are responsabilitatea de a desemna persoane care se vor ocupa cu informarea și monitorizarea activităților practicanților. În acest context, studenții și elevii au de îndeplinit anumite obligații. Aceștia trebuie să respecte regulamentul intern al partenerului de practică și normele de protecție a muncii, să participe la activități doar după ce au fost instruiți corespunzător, să întrerupă orice activitate cu risc de accidentare și să raporteze imediat orice incident.
Societatea partener de practică are, de asemenea, responsabilități esențiale. Aceasta trebuie să instruiască practicanții în legătură cu normele de protecție a muncii, să efectueze un examen medical înainte de începerea stagiului (mai ales în cazurile cu riscuri profesionale), să asigure echipamente de protecție adecvate și să pună la dispoziția studenților echipamente de muncă care nu prezintă pericol. De asemenea, este important ca societatea să ofere materiale igienico-sanitare și să se asigure că practicanții înțeleg semnificația indicatoarelor de avertizare.
În eventualitatea unui incident în care sunt implicați studenți sau elevi, partenerul de practică are obligația de a informa imediat inspectoratul teritorial de muncă.
Ce trebuie să știi despre reglementarea din spatele stagiilor de practică
Legea nr. 258/2007 e cea care reglementează modul în care elevii și studenții pot desfășura activități practice, menite să le completeze cunoștințele teoretice dobândite în timpul studiilor. Această lege stabilește atât definițiile esențiale, cât și obligațiile și drepturile părților implicate în procesul de practică. E important de reținut că această lege vizează strict practica elevilor și studenților, în timp ce stagiatura la locul de muncă e reglementată de un alt act normativ - Legea nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenții de învățământ superior. Dacă prima lege se referă la elevi și studenți, cea de-a doua vizează absolvenții și presupune încheierea de contracte de stagiu, accesorii contractelor de muncă (mai multe detalii despre această lege și scopul ei, aici). Totodată, avem o lege diferită pentru internshipuri.
În accepțiuna Legii 258/2007, practica reprezintă activitatea realizată de elevi și studenți în concordanță cu planul de învățământ, având ca scop verificarea și aplicarea cunoștințelor acumulate. Practicantul, fie el elev sau student, se angajează în activități care îi permit să își dezvolte abilități specifice domeniului pentru care se pregătește. Practicile sunt organizate printr-un contract-cadru între unitatea de învățământ (organizatorul) și partenerul de practică, care poate fi o companie sau o instituție publică. Aceste activități se pot desfășura conform unui program stabilit, care poate varia de la săptămânal la cumulativ, la finalul semestrului sau anului școlar. Durata și modul de evaluare a practicii sunt specificate în planul de învățământ, iar participarea la aceste activități este obligatorie pentru promovarea anului de studiu.
Partenerul de practică are datoria de a oferi un mediu adecvat pentru desfășurarea activităților, având personal calificat care să coordoneze și să evalueze practicile. Este esențial ca aceste activități să se desfășoare în condiții normale, iar programul să nu depășească ora 20:00, cu excepția instituțiilor din domeniul apărării.
De asemenea, partenerul trebuie să asigure instruirea practicantului cu privire la normele de protecție a muncii și siguranță, așa cum se specifică mai sus, să monitorizeze prezența acestuia și să îl ajute în îndeplinirea programului de practică.
Practicanții sunt obligați să respecte programul stabilit și regulile interne ale partenerului. Prezența la activități este crucială, iar în caz de absență din motive obiective, aceștia trebuie să recupereze practica fără a afecta studiile teoretice. Pe parcursul desfășurării activităților, practicantul trebuie să participe activ la toate sarcinile relevante domeniului său de studiu, după ce a fost instruit în privința normelor de siguranță.