Agențiile de turism vor trebui să-și reînnoiască licențele până la sfârșitul anului 2018

Ordonanța Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate va prevedea obligații suplimentare care au ca scop protejarea consumatorului de riscul insolvenței agentului de turism, urmând să se aplice din 2 septembrie 2018.

Astfel, dacă un consumator va achiziționa, după 2 septembrie 2018, servicii turistice, acesta va beneficia de anumite garanții ale agenției de turism prin care va fi protejat de o eventuală insolvență a celei din urmă, care ar fi putut duce, altcumva, la o imposibilitate de garantare a serviciilor și, din cauza structurii procedurii de insolvență, la o eventuală pierdere a banilor plătiți.

În scopul implementării acelor garanții, orice agenție de turism va trebui să își reînnoiască licențele de turism până, cel târziu, la 31 decembrie 2018. Totuși, această obligație se referă la agențiile cărora le expiră polițele de asigurare încheiate anterior adoptării unui ordin privind procedurile de garantare și despăgubire. Acest ordin trebuie adoptat în maximum 60 de zile de la intrarea în vigoare a OG nr. 2/2018 (2 septembrie 2018).

Astfel, dacă, de exemplu, acest ordin este adoptat și publicat în Monitorul Oficial la 1 noiembrie 2018 iar un agent are încheiată o poliță de asigurare la 1 octombrie, prevederea menționată anterior se va aplica diferit, în funcție de momentul expirării. 

Dacă polița expiră înainte de 31 decembrie 2018, acela este momentul la care reînnoirea licenței trebuie făcută. Dacă, în schimb, polița expiră după 31 decembrie 2018, licența trebuie reînnoită până la 31 decembrie 2018.

Mai departe, în ceea ce privește modalitățile de garantare, agenția de turism va fi obligată, printre altele, la deținerea unui capital social de minim 25.000 de lei, dacă este organizată ca o societate cu răspundere limitată. Mai mult, vor exista o serie de obligații privind modalitatea efectivă prin care poate fi oferită garanția menționată anterior.

De exemplu, o poliță de asigurare sau un fond de garantare a pachetelor de călătorie reprezintă o parte din instrumentele prin care garanția poate fi efectivă. Pentru mai multe detalii privind astfel de instrumente de garantare și capitalul social minim, a se vedea acest articol.

Până acum, principala modalitate de garanție a plății făcute de consumatori, în teorie și conform legii în vigoare, în cazul insolvenței agenției de turism, era posibilitatea acestora de a recurge la Fondul de garantare a pachetelor turistice. Totuși, fiind o modificare implementată recent în legislație, acesta nu a fost înființat, încă, efectiv.

Astfel, după cum se poate vedea din Ordonanța Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice (în vigoare până la 1 septembrie 2018), posibilitățile de evitare a riscului insolvenței, de către consumatori, sunt foarte restrânse. 

Acei consumatori care ar fi încearcat să obțină despăgubiri recurgând la Fondul de garantare a pachetelor turistice ar fi putut-o face, chiar și dacă ar fi fost implementat, doar în limita resurselor financiare disponibile ale Fondului, până la momentul plății.

E adevărat că aceeași ordonanță prevede că „în cazul în care disponibilitățile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite consumatorilor se pot atrage sume suplimentare care să alimenteze Fondul”, însă termenul „pot” demonstrează că nu ar fi existat o obligație în acest sens.

Astfel, modificarea adusă de noua ordonanță, în ceea ce privește insolvența agenției de turism și riscul neexcutării promisiunilor față de consumatori, va consta în mecanisme de protecție (în concret, garanție) sporite.