Subvențiile de la stat pentru intern, stagiar și ucenic nu pot fi cumulate pentru una și aceeași persoană

Punctul de pornire în această discuție îl reprezintă cele trei reglementări în vigoare pentru stagiatură, ucenicie și internship, aceasta din urmă fiind cea mai "tânără". Reglementarea internshipului, în vigoare din 18 august 2018, este oferită prin Legea nr. 176/2018, ucenicia la locul de muncă e tratată prin Legea nr. 279/2005, iar stagiatura debutanților în profesie este reglementată de Legea nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenții de învățământ superior.

Atenție! E imperios de evitat referirea la un intern prin cuvântul "stagiar", în actele firmei, pentru a nu se crea confuzii în privința situației sale juridice.

Desigur, pentru acordarea subvențiilor de la stat pentru fiecare dintre internii, ucenicii și stagiarii unei firme, trebuie îndeplinite condițiile pentru fiecare dintre aceștia. Ucenicul este cel care nu poate fi deloc confundat, ca situație la nivelul firmei, cu ceilalți doi. Ucenicul caută formare profesională pentru ocupația din care vrea să câștige bani și încheie cu formatorul său un tip aparte de contract de muncă. De asemenea, stagiarul încheie convenția de stagiatură obligatoriu în paralel cu un contract de muncă. La internship nu se pune problema de raporturi de muncă, ci de internship, așa cum sunt reglementate ele de legea recent intrată în vigoare.

Mai nou, pentru întreaga perioadă a contractului de ucenicie/stagiatură, firmele pot primi pentru fiecare ucenic/stagiar câte 2.250 de lei. Prin urmare, vorbim de bani acordați (condiționat de regulile specifice fiecărei legi) pe perioada derulării respectivelor contracte (firmele pot pierde foarte ușor dreptul de a primi banii, uitând să depună la termen documentația, de pildă, dar pot ajunge și să dea înapoi banii primiți, în anumite situații).

La internshipurile transformate în contracte de muncă (principala condiție din lege), statul poate acorda angajatorului în jur de 1.000 de euro/intern angajat. A doua condiție pentru acordarea banilor este ca raportul de muncă să fie menținut cel puțin doi ani. La solicitarea redacției noastre, Ministerul Muncii a oferit o prețioasă informație pentru cei care urmăresc acești bani: se vor acorda abia după ce se împlinesc cei doi ani de muncă de după internship.

Este evident că cel care a devenit stagiar nu mai poate fi intern apoi, din moment ce nu e permisă preexistența raportului de muncă cu acea firmă (condiție negativă din Legea internshipului, fiind, de altfel, evident că nu poate fi intern cineva care a fost deja angajat -- poate doar dacă se respecializează).

În situația în oglindă, în care ucenicul devine apoi stagiar prin încheierea convenției de stagiatură pe lângă contractul de muncă, internul respectiv nu ar mai fi considerat debutant în profesie. Legea nr. 335/2013 definește stagiarul în acest fel: debutantul în profesie, angajat cu contract de muncă, cu excepția celor care dovedesc că au desfășurat, potrivit legii, activitate profesională în același domeniu, anterior absolvirii. Debutantul în profesie e un absolvent care nu a mai lucrat cu entitatea la care face stagiatură și cu care încheie primul contract de muncă.

Mai mult, în normele de aplicare ale acestei legi (Hotărârea Guvernului nr. 473/2014), scrie că "beneficiarii legii sunt absolvenții de învățământ superior care au diplomă de licență sau echivalentă și, la debutul în profesie, se angajează cu contract individual de muncă pe un post conform specializării absolvite". Excepție fac cei care dovedesc că anterior absolvirii au desfășurat, potrivit legii, pe o perioadă de șase luni, activitate profesională în același domeniu ocupațional pentru care se efectuează stagiul, precum și cei pentru care exercitarea profesiei este reglementată prin legi speciale.

Angajatorul ar ajunge să ceară, practic, două sume diferite de bani de la stat pentru același lucru: încheierea unui raport de muncă.