Nu suntem obligați să legalizăm căsătoriile între persoanele de același sex. În acest moment. Însă nu există nicio certitudine că nu vom fi, în viitor. Dacă și când putem fi obligați la o astfel de schimbare depinde de o serie de factori pe care îi voi detalia în cuprinsul articolului.
Însă înainte de a reda acei factori, voi prezenta care sunt cadrele legale supranaționale/internaționale care ar putea determina o astfel de schimbare și care este situația, în prezent. Mai exact, este vorba de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care interpretează Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Uniunea Europeană (UE), care poate fie să reglementeze o anumită situație, fie să interpreteze dreptul UE, prin Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Când aplică Convenția, CEDO trebuie să țină cont, printre altele, de articolul 12 din Convenție, care garantează dreptul la căsătorie. Însă este prevăzut expres că dreptul se referă la bărbați și femei.
De asemenea, jurisprudența Curții (care este forma prin care se manifestă interpretarea Convenției) este în sensul negarantării dreptului la căsătorie persoane de același sex. Acest lucru este reamintit într-un articol al European Center for Law & Justice, unde se face referire la un caz conform căruia dreptul la căsătorie între persoane de același sex nu este acoperit nici de dreptul garantat la căsătorie, nici de dreptul la viață privată.
Dar se poate schimba, în viitor, ceva?
Teoretic, da: există anumite persoane care susțin că s-ar putea schimba libertatea statelor parte la Convenție de a decide cu privire la legalizarea sau nu a căsătoriilor între persoane de același sex.
Un articol apărut pe blogul IntLawGrrls se referă la această posibilitate: în esență, ceea ce se susține acolo este că dacă un număr ridicat de state (cel puțin 50% din statele parte la CEDO) ar ajunge să legalizeze căsătorie între persoane de același sex, s-ar putea ajunge în punctul în care jurisprudența Curții s-ar schimba în sensul considerării căsătoriilor între persoane de același sex ca parte a dreptului fundamental la căsătorie.
Având în vedere că interpretarea Convenției este una dinamică (în funcție de contextul social de la un anumit moment), posibilitatea propusă în cadrul articolului de blog menționat anterior poate fi considerată realistă. Totuși, nu trebuie uitat cel mai important element: în cadrul Convenției, dreptul la căsătorie este deja limitat la bărbați și femei.
O interpretare contrară ar fi opusă literei legii și ar fi foarte greu - chiar imposibil, ar spune unii - să se argumenteze o interpretare contrară.
Uniunea Europeană
În cazul Uniunii Europene, de asemenea, nu există o obligație să legalizăm dreptul la căsătorie între persoane de același sex.
În schimb, conform CJUE, trebuie să recunoaștem căsătoriile încheiate în Uniunea Europeană între persoane de același sex în ipoteza în care ele au legătură cu libertatea de mișcare. Mai exact, pentru a garanta dreptul la ședere a unuia dintre soți (dacă este cetățean al unui stat din afara UE, dreptul la ședere al acestuia este dat de statutul de soț al unui cetățean UE).
Totuși, este o diferență între obligarea la legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex, încheiate în România, și recunoașterea căsătoriilor în domeniul foarte specific al libertății de mișcare, care este unul din elementele fundamentale ale Uniunii Europene.
În final, nimeni nu poate prevedea ce se va întâmpla, din cauza că este imposibil de a prevedea schimbările sociale care determină normele și interpretarea lor. Totuși, pentru moment, avem libertate totală cu privire la legalizarea sau nu a căsătoriilor între persoane de același sex.
Comentarii articol (1)