Auzeam recent un fiscalist spunând că primul lucru la care se gândește un contribuabil când Fiscul îi spune că-i datorează ceva sume de bani e cum să nu plătească. Apoi vine gândul "cum să fac să-i dai înapoi cu țârâita". Din fericire, există o reglementare pentru așa ceva (eșalonarea la plată) în legislația fiscală - e reglementată în Codul de procedură fiscală și în Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 90/2016.
Dacă în privința datoriilor nefiscale eșalonarea nu e întotdeauna posibilă, în fiscal lucrurile stau diferit. Atâta timp cât sunt întrunite condițiile legale, Fiscul trebuie să încuviințeze eșalonarea și o face pentru că statului îi convine mai mult să primească ceva, chiar dacă puțin câte puțin, decât să nu primească nimic, o perioadă bună de timp.
Chiar în aprilie legiuitorul român a venit cu simplificări la procedura eșalonării. Cine dorește eșalonarea trebuie să facă o cerere pentru asta și să se asigure că îndeplinește toate aceste condiții:
- să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești și să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eșalonare la plată; aceste situații se apreciază de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiară ori a altor informații și/sau documente relevante, prezentate de debitor sau deținute de organul fiscal;
- să aibă constituită garanție; în funcție de cât de generoasă este, se poate obține eșalonare pentru cinci, 12 ori șase luni, cu diferite efecte pe perioada eșalonării;
- să nu se afle în procedura insolvenței;
- să nu se afle în dizolvare potrivit prevederilor legale în vigoare;
- să nu i se fi stabilit răspunderea potrivit legislației privind insolvența și/sau răspunderea solidară.
Pe lângă condițiile menţionate mai sus, debitorul trebuie să aibă depuse toate declarațiile fiscale, potrivit vectorului fiscal. Această condiție trebuie îndeplinită la data eliberării certificatului de atestare fiscală.
Depunerea cererii și soluționarea ei
Cât despre cererea de eșalonare, potrivit legislației fiscale, ea trebuie să cuprindă următoarele lucruri:
- datele de identificare ale datornicului;
- perioada pentru care se cere eșalonarea, exprimată în luni, dar și motivarea acestei perioade;
- suma totală pentru care se cere eșalonarea;
- motivarea stării de dificultate generate de lipsa temporară de bani și cauzele acestei dificultăți;
- mențiuni referitoare la alte înlesniri la plată (amânări, alte eșalonări) acordate până la data depunerii cererii, în baza actelor normative în materie;
- mențiuni referitoare la bunurile în proprietate.
Ar trebui să-i ia organului fiscal nu mai mult de 60 de zile (15 zile, pentru cei cu risc fiscal mic) de la depunerea documentației de mai sus pentru a răspunde, pentru că așa prevede legislația. Organul fiscal va elibera astfel un certificat de atestare fiscală.
Dacă Fiscul spune da, atunci se va întocmi un acord de principiu în cel mult 15 zile după ce a dat certificatul, acord ce va trebui respectat. Ce scrie într-un astfel de acord? Perioada de eșalonare, ce presupune garanția, până la ce dată e valabilă, sumele ce se eșalonează, dobânzi datorate și procentul de până la 16% din sumele eșalonate care se va percepe, aplicat la totalul sumelor eșalonate.
În fine, dacă se respectă condițiile privind constituirea garanției (care este obligatorie), organul fiscal o să vină cu o decizie de eșalonare la plată.
De ce ai cere eșalonarea la plată?
În primul rând, pentru că așa se poate obține suspendarea executării silite pentru sumele datorate la stat. Într-un ghid al Fiscului pe această temă, se mai aduc și alte motive pentru care datornicul ar trebui să apeleze la eșalonare:
- amânarea plății penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale eșalonate la plată;
- pe perioada eșalonării nu se vor datora, de altfel, niciun fel de penalități de întârziere pentru acele datorii ce fac obiectul eșalonării (excepție face situația în care se întârzie chiar plata ratei de eșalonare);
- datornicul poate, în acea perioadă, să participe la licitații publice pentru că datoriile pentru care se face eșalonarea nu sunt considerate restanțe fiscale.
Se poate renunța la eșalonare, printr-o cerere în acest sens, dar asta înseamnă că trebuie plătite toate datoriile rămase. Se poate și modifica decizia de eșalonare (de maximum două ori într-un an de eșalonare sau fracție de an de eșalonare). De ce s-ar cere modificarea? Pentru a include și alte datorii.
Notă: Ghidul Fiscului pentru eșalonarea la plată îți poate prinde bine dacă vrei să afli mai multe despre această procedură. Îl descarci de aici.
Pentru că numărul de executări silite este într-o continuă efervescență, avocatnet.ro a lansat GHIDUL EXECUTĂRILOR SILITE PENTRU PERSOANE FIZICE ȘI COMPANII, care să radiografieze legislația din domeniu și să explice pe larg aspectele esențiale ale procedurii de executare silită. Articolele din această serie sunt gândite astfel încât toți cei executați silit, fie că sunt companii sau persoane fizice, să își cunoască drepturile și obligațiile în fiecare dintre etapele procedurii, dar și să afle metode de protecție împotriva abuzurilor, căi de atac sau recomandări utile. Toate articolele din serie vor fi disponibile aici.