Un jurnalist nu poate fi forțat, în numele GDPR-ului, să-și dezvăluie sursele

O primă voce din partea Uniunii Europene ne atrage atenția că nu putem folosi GDPR-ul în mod abuziv și că e necesar ca protejarea surselor jurnalistice să beneficieze de o atenție specială în contextul creării echilibrului menționat. De altfel, protejarea surselor unui jurnalist este o componentă a libertății de exprimare pe care, la nivel european, multă jurisprudență o consfințește.

Din capul locului, GDPR impune statelor membre ale Uniunii Europene să asigure un echilibru între protecția libertății de exprimare și a dreptului la informare și protecția datelor personale. Apoi, le impune statelor membre să adopte, la nivel național, exceptări în ceea ce privește jurnaliștii pentru ca aceștia să-și poată desfășura activitatea fără să trebuiască să se supună rigorilor aduse de conformarea cu GDPR-ul și care ar putea îngrădi acele două drepturi dintâi menționate.

În consecință, România a purces la legiferarea unor exceptări pentru jurnaliști, printr-o lege de aplicare a GDPR-ului - Legea nr. 190/2018 : foarte multe aspecte ce țin de conformarea cu GDPR-ul nu li se aplică în raport cu obiectul activității lor, dacă datele personale ce le prelucrează au fost făcute publice în mod manifest de chiar persoana cu pricina sau sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor în care este implicată - vorbim, practic, de trei situații distincte.

Exceptarea jurnaliștilor de la cerințele GDPR, în cele trei situații prescrise mai sus, se face fix pentru a asigura un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de exprimare și dreptul la informație - o prevede chiar Legea nr. 190/2018.

Recent, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) a trimis o adresă jurnaliștilor de la Rise Project în legătură cu un material distribuit de aceștia din urmă pe Facebook (#TeleormanLeaks). Conform unui comunicat al Autorității, o persoană fizică a semnalat la ANSPDCP posibile încălcări ale protecției datelor persoanale în ceea ce o privește și, ca urmare, în baza legislației care o abilitează, Autoritatea a demarat o investigație în legătură cu sesizarea primită.

Notă: ANSPDCP e abilitată să facă investigații (inclusiv din oficiu) în cazul operatorilor de date cu caracter personale (și jurnaliștii sunt operatori de date), procedura fiind detaliată în Decizia ANSPDCP nr. 161/2018 privind aprobarea procedurii de efectuare a investigațiilor.

Autoritatea le-a cerut celor de la Rise Project să-i trimită informații cu privire la scopul și temeiul publicării pe Facebook a acelui material (mai mult o formalitate de tip GDPR), data/perioada în care au fost publicate, sursa de unde au fost obținute datele personale dezvăluite pe Facebook, suportul (electronic și/sau fizic) în care dețin cei de la Rise documentele/imaginile publicate, dacă dispozitivele sunt/au fost criptate sau protejate cu parolă, dacă dețin și alte informații/documente conținând date personale, dacă datele dacă au informat persoanele vizate și dacă datele sau documentele cu date au mai fost dezvăluite și în alte circumstanțe.

Din moment ce ANSPDCP a trimis acea adresă celor de la Rise Project, nu a considerat că aceștia din urmă se regăsesc, cu postarea împricinată, în vreuna dintre situațiile excepționale de mai sus.

Situația i-a fost adusă la cunoștință și Comisiei Europene. Pe marginea acestui subiect, purtătorul de cuvânt al Comisiei a declarat luni următoarele:

"Folosirea GDPR-ului împotriva acestor două drepturi fundamentale -  libertatea de exprimare și dreptul la informare - ar fi un abuz. Prin urmare, este deosebit de important ca România să implementeze în legislația națională derogări și excepții pentru protejarea surselor jurnalistice de atribuțiile autorității naționale de protecția datelor și pentru respectarea libertății de exprimare și informare în raport cu mass-media".

Dreptul jurnalistului de a nu-și dezvălui sursele

Este un principiu al jurnalismului. Dar protecția surselor este apărată implicit prin chiar Convenția europeană a drepturilor omului, la libertatea de exprimare.

"Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare.  Acest drept include libertatea de opinie şi  libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a  ţine seama de frontiere (...) Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi  responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o  societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii și prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a  moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti", scrie în Convenție.

Sunt nenumărate cazuri unde Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a dat dreptate jurnaliștilor în fața abuzurilor autorităților statului, care au trecut peste libertatea de exprimare și peste dreptul la informare (regăsiți aici o listă cu cele mai relevante cauze în materie).

În cauza Goodwin v. Marea Britanie, CEDO a spus că un ordin de dezvăluire a surselor nu poate fi compatibil cu respectarea libertății de exprimare decât dacă e justificat prin apărarea unui interes public superior celui apărat de libertatea de exprimare și de dreptul la informare. De pildă, o ingerință justificată ar fi în scopul prevenirii unor fapte penale grave (de exemplu: abuzul comis asupra unor minori, ca în cazul Nordisk Film & TV A/S v. Danemarca).

Într-un alt caz, autoritățile olandeze au cerut dezvăluirea surselor pentru a descoperi identitatea membrilor serviciilor secrete care le-au furnizat jurnaliștilor informațiile (Telegraaf Media v. Olanda). Nici aici, CEDO nu a găsit că interesul statului e unul superior și apt să justifice ingerința în libertatea de exprimare.

Apoi, a spus CEDO cu câteva ocazii, protecția surselor nu este un privilegiu care să poată fi dezactivat atunci când canalul prin care a venit informația este unul ilegal. Cu alte cuvinte, admițând că sursa jurnalistului a încălcat legea aducându-i informația, asta nu justifică ingerința statului în libertatea de exprimare a jurnalistului.

Libertatea de exprimare vs. dreptul la viață privată

Nu a fost nevoie de GDPR ca să constatăm că libertatea de exprimare și dreptul la viață privată (unde se înscrie și protecția datelor personale) intră adesea în conflict pe tărâmul jurnalismului - se întâmplă de mulți, mulți ani.

Asociația pentru Tehnologie și Internet a realizat la un moment dat, pe baza cauzelor de la CEDO, o listă cu factorii cheie de luat în considerare în echilibrarea libertății de exprimare și a dreptului la viață privată:

• contribuția la o dezbatere de interes public: elementele vieții private ale unei persoane pot fi chestiuni de interes public într-o dezbatere dintr-o societate democratică;
• subiectul raportului: în vreme ce o persoană particulară necunoscută publicului poate cere protecția dreptului său la viață privată, același lucru nu e valabil pentru figurile publice;
• modul în care au fost obținute informațiile și veridicitatea lor: etica jurnalismului cântărește foarte mult aici (poate că nu va conta ce obligații legale a încălcat sursa pentru a-i da jurnalistului informațiile, dar va conta dacă jurnalistul însuși a încălcat etica sa profesională - de pildă, prin folosirea unei camere ascunse);
• comportamentul anterior al persoanei implicate;
• conținutul, forma și consecințele publicării;
• gravitatea penalității impuse: orice restricție necuvenită asupra libertății de exprimare atrage efectiv după sine riscul obstrucționării sau paralizării în viitor ca subiecte similare să mai fie relatate de către presă.

În loc de concluzie

Preocuparea pentru asigurarea echilibrului dintre libertatea de exprimare, dreptul la informare și protecția datelor personale îi revine, în acest caz, chiar ANSPDCP. Autoritatea ar trebui să aibă în față nu numai legislația de protecția datelor, ci mai multe instrumente juridice și ideea că trebuie puse în balanță interesul publicului într-o dezbatere dintr-o societate democratică și interesul unei persoane fizice, parte componentă într-o discuție adusă deja de multă vreme în dezbaterea publică.

Protejarea surselor jurnalistice beneficiază de apărare constantă pe fronturile curților internaționale de justiție. În fapt, sunt semnificativ mai numeroase cauzele în care este reafirmată importanța protejării surselor și tot corolarul său față de cauzele în care se aprobă ingerințele statului în libertatea de exprimare.

Ceea ce trebuie să reținem e că, luându-i jurnalistului un beneficiu pe care-l consideră inerent și absolut esențial desfășurării activității sale, îl lăsăm practic fără posibilitatea de a-și mai face treaba în viitor.