avocatnet.ro 
Toată lumea știe deja sau a auzit măcar de "TeleormanLeaks" - valiza cu numeroase informații care a ajuns la jurnaliștii de la Rise Project. În urma apariției în spațiul public a unui prim material realizat de jurnaliștii Rise în legătură cu legăturile dintre persoanele care au gravitat în jurul companiei Tel Drum, una dintre figurile centrale a cerut mai multor televiziuni și pagini de media să șteargă referirile la aceasta din materialele lor, potrivit celor de la paginademedia.ro. În baza cărui drept sau invocând ce interes? A dreptului de a fi uitat reglementat de Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR).
Dreptul de a fi uitat (dreptul la ștergerea datelor personale prelucrate de o entitate anume) este printre drepturile recunoscute de acest regulament, într-adevăr, dar nu se poate aplica orișicum. Putem cere firmelor care ne prelucrează datele personale să ne uite, adică să ne șteargă datele personale pe care le stochează și utilizează, dar numai în următoarele situații:
- nu mai au nevoie de datele respective;
- le-am dat datele prin consimțământ (adică am fost întrebați dacă vrem să le furnizăm și am fost de acord) și ne retragem acordul;
- datele trebuie șterse pentru respectarea unei obligații legale;
- ne opunem prelucrării și nu firma nu mai are motive legitime ca să continue prelucrarea;
- datele au fost colectate pentru oferirea de servicii ale societății informaționale.
Firmele care ne prelucrează datele personale sunt obligate să ne răspundă la solicitare. Pot avea însă motive întemeiate, în perfect acord cu GDPR-ul, să ne respingă cererea. Dar, chiar și așa, tot sunt obligate să ne ofere un răspuns.
Totuși, jurnaliștii au, în discuția legată de dreptul de a fi uitat al unei persoane, un spațiu de manevră foarte larg în legătură cu obligațiile de care sunt ținuți în contextul protecției datelor personale. Nu prea li se poate cere "să uite", în sensul GDPR, o persoană în legătură cu care au publicat ceva - ca regulă.
Prelucrarea unor date personale ale cuiva (cum sunt ale protagonistei TeleormanLeaks) în scopuri jurnalistice poate fi efectuată fără să se țină cont de multe prevederi din GDPR (printre care și dreptul de a fi uitat), dacă datele acelea au fost făcute publice în mod manifest de chiar persoana cu pricina sau dacă datele sunt strâns legate de caracterul public al faptelor în care este implicată. Excepțiile acestea pentru jurnaliști, făcute în numele dreptului la informare, se regăsesc în Legea nr. 190/2018 care pune în aplicare anumite lucruri din GDPR.
"În vederea asigurării unui echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de exprimare și dreptul la informație, prelucrarea în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare poate fi efectuată, dacă aceasta privește date cu caracter personal care au fost făcute publice în mod manifest de către persoana vizată sau care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor în care este implicată, prin derogare de la următoarele capitole din Regulamentul general privind protecția datelor:
a) capitolul II - Principii;
b) capitolul III - Drepturile persoanei vizate;
c) capitolul IV - Operatorul și persoana împuternicită de operator;
d) capitolul V - Transferurile de date cu caracter personal către țări terțe sau organizații internaționale;
e) capitolul VI - Autorități de supraveghere independente;
f) capitolul VII - Cooperare și coerență;
g) capitolul IX - Dispoziții referitoare la situații specifice de prelucrare", scrie, mai exact, în legea sus-menționată.
Prin urmare, jurnaliștii cărora li s-a cerut să șteargă referirile la protagonista TeleormanLeaks pot să ignore liniștiți solicitarea acesteia, pentru că, pe terenul GDPR, sunt apărați de aceste prevederi.
Discuția legată de publicarea unor poze sau conversații este însă mai largă decât contextul GDPR. Fără să intrăm prea mult în detalii, e important să nu trecem cu vederea că nu cunoaștem exact proveniența informațiilor și fotografiilor din celebra valiză. Fotografiile și conținutul din conversații private sunt apărate de legislație (chiar penală) chiar și în contextul unor anchete jurnalistice. Când?
Atunci când ele exced contextului în care sunt publicate; atunci când nu prezintă relevanță în legătură cu subiectul. Este foarte greu să spunem dacă popularizarea unor date din acea valiză ar putea fi problematică din perspectiva legislației, pentru că nu știm exact de unde vin ele, pe ce suporturi se află, dacă pozele sunt în forma lor inițială sau sunt simple capturi de ecran, dacă sunt scoase din conversații private sau nu.
Informații care ne vizează pot ajunge la publicul larg foarte ușor în zilele noastre. Poate că de cele mai multe ori se răspândesc atât de departe din cauza noastră, pentru că le-am postat pe rețelele sociale (Facebook, Instagram ș.a.m.d.). Mai putem să ne opunem distribuirii și redistribuirii lor la nesfârșit? Practic, e aproape imposibil. Când informațiile vizează însă tocmai persoane publice, ele stârnesc și vor stârni întotdeauna interesul jurnaliștilor și gradul de popularizare a unor fotografii, conversații ș.a.m.d. crește direct proporțional cu contextul în care ele sunt date publicității.
Comentarii articol (1)