Copilul meu are coșmaruri în fiecare noapte! Ce au mamele de făcut explică psihologul Eleonora Neghna

Articol scris de Ramona Dinescu.

Coșmarurile, sau visele urâte sunt ceva ce nu poate fi controlat sau evitat. La un moment dat, fiecare copil are cel puțin un coșmar. Cu toții avem coșmaruri. Din ce cauză se formează coșmarurile, de ce pot avea copiii coșmaruri în fiecare noapte și care trebuie să fie reacția noastră ca părinți, ne explică în interviul de mai jos Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut.

Totul despre mame: În ce măsură coșmarurile pot afecta viața diurnă a copilului?

Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: Calitatea vieții din timpul zilei a unui copil (de la 0-12 ani), ca de altfel și a noastră, a adulților, depinde de calitatea somnului de peste noapte, deoarece în timpul somnului creierul nostru își face ”mentenanța”, adică se curăță de toxinele produse de activitatea neuronală de peste zi. Un copil care nu doarme suficient sau nu are un somn de calitate se va trezi mult mai dificil dimineața, în timpul zilei va da semne de hiperactivitate, deficit de atenție, impulsivitate, schimbări bruște de dispoziție sau agresivitate, sau din contră va fi letargic, putând chiar să adoarmă în timpul orelor. Din punct de vedere al stării emoționale, copilul va fi mai iritabil sau va avea o toleranță la frustrare mai scăzută. Pot fi observate și scăderi ale competențelor motorii, va fi mai neîndemânatic sau împiedicat.

Toate acestea pot duce la slabe performanțe școlare, stimă de sine scăzută și dezvoltare problematică.

Totul despre mame: De ce au copiii coșmaruri?

Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: Pe cât de comună este această afecțiune la copii pe atât de puțin studiată este, astfel încât nu știm exact cum și de ce apar aceste vise. Studiile au fost făcute mai degrabă pe adulți, fiind o categorie de subiecți cu care este mai ușor de lucrat, și care raportează coșmaruri din perioada copilăriei. Sunt adulți care iși amintesc și 20, 30 sau 40 de ani un coșmar sau un vis, atât de aievea pot părea.

Comunitatea științifică este însă de acord că imaginația copiilor lucrează inclusiv în timpul nopții, creierul nostru nu ”doarme”, rezultând astfel visele. Dacă din când în când se întâmplă să aibă coșmaruri nu este o problemă.

Pe de-o parte, copiii cu imaginație foarte bogată pot avea coșmaruri chiar mai des, iar acest lucru nu este îngrijorător.

Pe de altă parte, dacă trec prin perioade mai stresante, sau sunt copii cu anxietate crescută pot avea de asemenea coșmaruri.

De asemenea, coșmarurile pot fi cauzate de o experiență înfricoșătoare sau o sperietură foarte puternică, cum ar fi vizionarea unui film horror sau a unor desene animate neadecvate vârstei, un cățel care sare și latră la ei pe stradă, etc.

Este posibil ca o anumită perioadă de timp să treacă între apariția evenimentului declanșator și apariția coșmarului, astfel că este util să investigăm ca și părinți ce s-a întâmplat nu doar în ziua precedentă ci și în săptămâna care a trecut sau chiar și mai departe în timp.

Din perspectiva psihanalitică, Jung susținea că aceste vise apar ca un simptom al scindării nesănătoase între conștient și inconștientul colectiv.

Totul despre mame: Cum trebuie să reacționăm noi, părinții atunci când copiii au coșmaruri?

Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: Primul impuls al părintelui este să minimizeze experiența trăită de copil spunând lucruri precum ”a fost doar un vis”, ”nu s-a întâmplat nimic”, ”nu a fost aievea” și să încerce să liniștească și să readoarmă copilul. Acest lucru se întâmplă deoarece manifestările fizice ale copilului în timpul coșmarului sunt foarte intense, însoțite de emoții negative intense, pe care părintele poate avea dificultăți în a le tolera. Însă una din cele mai paradoxale idei din teoria jungiană este că aceste coșmaruri pot fi oportunități prețioase pentru dezvoltarea psihică, ele scoțând la iveală materiale arhetipale foarte puternice. Astfel că pentru o dezvoltare optimă, ar fi de preferat ca părintele să asculte cu atenție povestea copilului.  Adoptarea unui ton cald, gesturi blânde pot însoți ascultarea. Ulterior în zilele următoare se poate discuta cu copilul pe baza celor povestite, conform unor strategii care sunt prezentate mai jos.

Totul despre mame: Ce trebuie să facem dacă copilul are coșmaruri în fiecare noapte?

Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: Ca părinte aș investiga posibilitatea unor stresori majori cum ar fi școala/grădinița, bona, alte medii în care copilul își petrece timpul (after school, activități extra-școlare), astfel încât să elimin factori care ar putea menține apariția si perpetrarea coșmarurilor.

De asemenea, mă gândesc că există mai multe paliere pe care s-ar putea interveni:

• la nivelul rutinei de somn: eliminarea (dacă în familie există acest obicei) utilizării ecranelor luminoase cu 2 ore înainte de somn, eliminarea activităților sportive sau care presupun multă mișcare imediat înainte de culcare. O diminuare a fost observată uneori în urma schimbării ambianței de dormit.
• ritualuri înainte de culcare care să inducă relaxarea: o baie caldă cu ulei esențial de lavandă sau alte plante calmante, lecturarea unei povești adecvate vârstei și care să nu conțină factori ce pot stresa copiii, îmbrăcarea unei pijamale care să aibă imprimeuri cu personaje cu rol de protecție (super-eroi, zâne bune, animale care îl reconfortează fie datorită asocierii unor senzații tactile plăcute – iepurași, veverițe, etc.-, fie datorită capacităților de ”gardian” – cățel, leu, urs);
• la nivelul rutinei zilnice: consider că este util să se creeze contexte de exprimare a fricilor copilului prin joc, desen sau alte modalități de reglare emoțională.

Copilul meu are coșmaruri în fiecare noapte. Tehnici concrete ca să îi ajutați

În cartea „Creierul copilului tău”, autorii Daniel Siegel și Tina Payne Bryson, încurajează părinții să lucreze cu imaginile înspăimântătoare apărute în coșmaruri sau vise înfricoșătoare, fie că sunt imagini provenite din experiențe reale (cum ar fi amintirea unui părinte sau bunic pe patul de spital sau un moment jenant la școală), fie că sunt fabricate de imaginația lor. Procedeul este de a ajuta copilul să conștientizeze imaginea folosind observarea minții precum și identificarea emoțiilor asociate, și apoi să preia controlul diminuând puterea pe care o au asupra lui, adăugând fie detalii comice, caraghioase unui personaj monstruos, fie luându-și un aliat suficient de puternic care să-l combată.

De exemplu, dacă personajul este un monstru, povestind sau desenând, copilul îi poate adăuga o coadă de purcel care să-l facă pe monstru să se simtă ridicol și să fugă plângând, sau dacă în coșmar este atacat de un lup, poate să se imagineze ca având un dragon care scuipă foc și care să-i pârlească lupului blana. Un alt procedeu este acela al ”telecomenzii minții” prin care copilul în stare conștientă (adică treaz fiind), însoțit de adult, își rederulează coșmarul ca și cum  s-ar uita la un film și deținând o telecomandă fictivă poate sări peste momente prea intense sau le poate da cu încetinitorul, și relua de oricâte ori este nevoie până ”procesează” emoția și senzațiile devin mai puțin apăsătoare sau chiar dispar.

Totul despre mame: Dar dacă are același coșmar de mai multe ori? Ce poate însemna acest lucru?

Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: În momentul în care același coșmar apare de mai multe ori cu diferențe nesemnificative poate fi vorba de retrăirea unui episod traumatic.

Unul dintre criteriile diagnostice prevăzute pentru tulburarea de stres post-traumatic include și coșmarurile. Criteriile diagnostice diferă însă la copii și adolescenți. De cele mai multe ori, copiii retrăiesc experiența traumatică prin joc. Însă pot avea și vise înspăimântătoare fără conținut identificabil, sau coșmaruri cu monștrii, sau în care încearcă să-i salveze pe alții sau care întruchipează amenințări la propria lor viața sau a celorlalți. Altfel spus, nu trebuie eliminată posibilitatea unui stres post-traumatic chiar și în cazul în care copilul nu raportează același coșmar.

Totul despre mame: Când este nevoie de ajutorul unui psiholog?

Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: Academia Americană de Medicina Somnului a constatat că perioada de vârstă 5-10 ani este o perioadă în care coșmarurile sunt mai frecvente, dar că în mod natural copiii depășesc această perioadă fără nevoia unei intervenții particulare. Dacă însă coșmarurile apar cu regularitate pe o perioadă mai îndelungată de timp și par să se învârtă în jurul unei teme anume, este de preferat să se consulte un psiholog.

Copilul meu are coșmaruri în fiecare noapte. Diferențele între pavor nocturn și coșmar

Trebuie de asemenea făcută distincția între coșmaruri și pavor nocturn, despre care s-a scris mai pe larg pe site.

Pavorul nocturn ca și somnambulismul, împreună cu anxietatea de vis (coșmarurile), sunt incluse în categoria parasomniilor, adică tulburărilor de somn ce presupun apariția unui eveniment anormal în timpul somnului. Anumite afecțiuni pot necesita administrarea unui tratament medicamentos.

Conform criteriilor de diagnostic, coșmarul este caracteristic perioadei de impregnație alcoolică cronică și perioadei de sevraj din farmacodependete. Cu toate acestea poate apărea în anxietate, depresie sau debutul schizofreniei (Iftene, 2002).

În toate aceste cazuri se face cu succes intervenție terapeutică, fie de sine stătătoare, fie împreună cu administrarea de anxiolitice sau hipnotice.

Totul despre mame: Lăsate netratate, în ce se pot transforma coșmarurile?

Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: Așa cum spuneam, copiii reușesc să treacă cu bine de perioada în care au coșmaruri, dacă nu există în spate cauze mai profunde, cum ar fi trauma de exemplu sau patologii diagnosticate ca mai sus. Însă cred că neglijarea anxietății crescute la copii (care pare să mențină coșmarurile) sau tulburările de somn pot avea repercusiuni pe termen lung cauzând depresii sau boli cardiace. Nu este exclus nici riscul de consum de substanțe la vârsta adultă sau abuz de alcool, mai ales la bărbați.

Mai recent, există studii care au arătat că tulburările de somn (inclusiv coșmarurile) au un impact major asupra tulburării de stres post-traumatic cu implicații asupra tratamentului și aspectelor neurobiologice ale pacientului.

Totul despre mame: Care este cel mai întâlnit coșmar la copii?

Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: Există în psihologie un întreg domeniu care se ocupă de interpretarea viselor (școala jungiană) și care face referire la anumite simboluri care ilustrează teme arhetipale, însă este extrem de dificil de elaborat o clasificare căci vorbim de experiențe personale, variațiile putând fi infinite și fiecare vis are detalii ciudate, ideosincratice care îl fac diferit de orice alt vis.

Însă sunt anumite caracteristici care se disting pe etape de vârstă (Bulkeley & Bulkley, 2012):

– la vârste mici (3-5 ani) intriga e simplă, personaje puține (pot fi membrii cercului apropiat – familie sau prieteni, animale sau personaje fantastice), cu puțină acțiune, și de durată foarte scurtă. Copiii mici sunt mai înclinați să fie observatori pasivi. Aș zice că aici ne putem întâlni cu animale monstruoase sau lucruri ”rele” (afectări ale integrității corporale) care se pot întâmpla personajului din vis.

– la vârsta școlară, datorită saltului cognitiv, copiii dobândesc abilități cognitive de bază – și în urma lărgirii contextului social, precum și saltului emoțional – copiii încep să-și recunoască emoțiile și să le identifice și la ceilalți -, asistăm la procesări mentale mai abstracte. Visele încep să aibă un conținut mai complex, personaje mai variate, detalii mai multe, acțiuni mai elaborate, copilul devine participant activ la acțiunea din vis. Teme centrale pot fi lupta (între bine și rău, puternic și slab) sau pierderea unui obiect îndrăgit sau a unei persoane dragi.

– în preadolescență și adolescență se face simțită în visele copiilor instalarea pubertății și apare funcția prospectivă a viselor. Visele pot fi înspăimântătoare sau tulburătoare din punct de vedere emoțional. Datorită transformărilor rapide, fizice și hormonale, identitatea lor personală le este dată peste cap și multe vise la această vârstă sunt cu tematică sexuală, simboluri sau scenarii legate de experiența umană a reproducerii. Asociate cu durerile de creștere (fizică) sunt multe vise în care copilul se vede căzând de la înălțime sau în interacțiune cu obiecte supradimensionate, această temă fiind foarte frumos metaforizată în povestea lui Lewis Carol – Alice în Țara Minunilor.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.