De sezon - Petreceri cu tematică

În primul și-n primul rând, orice petrecere tematică înseamnă că în calendarul tău deja înghesuit vai mama lui, va trebui să faci loc multiplelor faze ale costumării. Prima fiind cercetarea  - ce înseamnă ca vestimentație anii 60, ce anume îmi vine bine din gama văzută, ce anume pot găsi la îndemână, cât mă costă să o fac. După care intri în alte chinuri, de data asta mai concrete – discuțiile exploratorii cu prietenii sau colegii, drumurile aiurea prin oraș după elementele costumului, drumul până la croitoreasă la ajustat pe dimensiuni, curățătorie, coafor, machior samd. Astea toate la un loc fac tot la fel de mult cât pregătirile pentru o vacanță în străinătate, și nu de puține ori te costă tot cam atât. Fără aceeași resursă de satisfacție, evident.

Ca și dansul pe sârmă, participarea la o petrecere tematică necesită pregătire mentală puternică, precum și o tărie de caracter ieșită din comun. Nu oricine face față logisticii mersului în peplum la minus treisprezece grade Celsius către o locație limitrofă Bucureștiului. După cum, tot așa, nu orișicine rezistă neavariat ochiului public drapat în perdeaua de la duș pe post de Cezar scăpătat. Ca să nu mai zic de ăia care se încumetă să îl abordeze pe Napoleon și poartă cu mult curaj/stoicism/seninătate tricornul distinctiv la simultan cu ochelarii de distanță de zi cu zi...

Acum să ne gândim și la faptul că poate fi foarte greu să îți păstrezi demnitatea de șef în fața unor subordonați care te-au văzut acum două seri beat turtă în costumul de Lion King. Sau ușor instabilă pe picioare în costumul Micii Sirene. Pentru o bună bucată de vreme, te vei simți vizat - și pe bună dreptate – de toate chicotelile sau de-a dreptul râsetele de pe culoarele de la birou.

Să nu uităm,  la capitolul ponos cu potențial,  discuțiile interminabile cu partenerul/partenera, atunci când mergeți împreună la petrecerea cu pricina. Acesta este dealtfel și momentul în care doamnele și domnițele regretă amarnic ciocolățelele glojdite pe blat sau amandinele și covrigii cu care au încercat să-și păcălească plictisul după-amiezelor la birou. Și care acum stau între ele și costumul ăla mișto de amazoană cu care ar putea rupe gura colegelor soțului din dotare. Și care generează un grad crescut de nervozitate doamnelor și domnițelor în cauză, precum și un nivel extrem de acuitate vizuală în operațiunea “cine e aia dezbrăcată precum Cleopatra la care te uiți ca un animal de pradă de la începutul serii?”. Necazurile așteaptă implacabil la cotitură, după cum orice bărbat pățit o știe deja foarte-foarte bine.

În orice direcție ai lua-o, veștile sunt proaste tare la capitolul petrecere cu costume. Am căutat cu îndârjire și veștile mai bune în legătură cu aceasta. Nu am găsit.

Așa că pot doar să vă urez petrecere frumoasă.