Articole interesante

Binevenita ideea Dvs. stimate coleg de a deschide acest topic. Am si eu o stire de ultima ora, care mi se pare interesanta. O parte din ceea ce postez stiam, despre celelalte am aflat acum. Insa niciodata nu este prea tarziu. :)

14 curiozitati despre tantari

Unul dintre dezavantajele locuitului intr-un oras mare care se afla in apropierea unei ape, sunt tantarii. Acestia sunt prezenti si ne enerveaza cu bazaitul lor de seara pana dimineata, ne ciupesc si ne provoaca mancarimi, motiv pentru care multe persoane cred ca stiu totul despre aceste insecte. Insa nu este asa! Iata 14 lucruri despre tantari pe care poate ca nu le stiai.

1. Exista aproximativ 3.500 de specii de tantari, insa numai cateva sute se hranesc cu sange uman, conform Smithsonianmag.com.
2. Daca ati fost muscat de un tantar, trebuie sa stiti ca este vorba despre o femela. Tantarii masculi se satura cu plantele, insa femelele tantar au nevoie de o masa cu sange inainte de a-si depune ouale.
3. Saliva femelei contine un anticoagulant care o ajuta sa manance mai usor. Saliva acesteia induce un raspuns alergic din partea sistemului imunitar al victimei, si de aici apare blanda (n.r. umflatura) si mancarimea.
4. Femelele isi depun ouale in ape de mica adancime sau pe portiunile inundabile de pamant. Asa ca, pentru a scapa de tantari evitati (daca se poate) sa aveti balti de apa in jurul casei.
5. Cel mai bun moment ca sa evitati tantarii este la pranz, cand temperaturile sunt ridicate, iar insectele se retrag in locuri mai racoroase.
6. Centrele petnru controlarea si prevenirea bolilor au o lista de numai 4 substante chimice care indeparteaza tantarii: DEET, Picaridin, Uleiul de eucalipt lamaie si IR3535.
7. Tantarii sunt atrasi de dioxidul de carbon, acidul lactic si octenolul din respiratia si transpirantia noastra, si totodata, mai simt umiditatea care ne inconjoara corpul. Se pare ca tantarii prefera ca "masa" sangele bautorilor de bere.
8. O serie de oameni de stiinta sunt de parere ca eliminarea tantarilor nu ar fi un lucru rau. Altii nu sunt de aceiasi parere si se tem de efectele pe care acest lucru l-ar avea asupra ecosistemului, pentru ca tantarii sunt hrana pentru paienjeni, salamadre, broaste, pesti si alte insecte.
9. Circa 250 de milioane de persoane sunt infectate in fiecare an cu malarie de tantari si aproximativ 1 milion isi pierd viata din cauza acestei boli. Majoritatea acestora sunt copii din Africa. Circa o cincime din aceste morti pot fi atribuite medicamentelor anti-malarie contrafacute.
10. George si Martha Washington au fost bolnavi de malarie.
11. S-a dovedit ca plasele tratate cu insecticid care atarna deasupra unui pat micsoreaza sansele de imbolnavire cu malarie in randul copiilor si femeilor insarcinate cu 50 %. Plasele au un termen de garantie de cativa ani, dupa aceea trebuind sa fie schimbate.
12. Ultimul focar de febra galbena care a afectat SUA, a avut loc in 1905 in New Orleans, cand reprezentatii orasului incercau sa previna boala afumand navele care ajungeau in portul sau. Cu toate acestea, o nava plina de banane a evitat carantina si pana in iunie, boala s-a raspandit prin intermediul imigrantilor italieni care au descarcat bananele de pe vas.
13. Initial, pasarile au fost acuzate de raspandirea virusului West Nile, insa, gratie unui studiu din 2010, s-a dovedit ca tantarii au fost cei care raspandeau boala. Acestia pot calatori pana la 4 kilometri pe zi.
14. O alta boala care este raspandita de tantari este chikungunya, iar ultimul focar care s-a raspandit la nivel international al acesteia, se pare ca a fost cauzat de seceta din 2004 din Kenya.

Sursa: [ link extern ]

Buna seara!
Poate ne intalnim mai multi pe la ora 18 - 19 in fiecare seara...?
Mie astazi stirea stirilor mi s-a parut aceasta:

Preşedintele Traian Băsescu s-a întâlnit, duminică, la Palatul Cotroceni, cu reprezentanţii FMI, ai Băncii Mondiale şi ai Comisiei Europene. ªeful statului s-a arătat optimist: "O ducem mai bine ca alţii". ªeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a confirmat: "În 2009 aveaţi una dintre cele mai slabe economii din lume, iar acum vă situaţi într-o poziţie mult mai bună decât alte ţări din UE".


[ link extern ]

Vești proaste pentru vîrsta mea
Sever VOINESCU

● Hotărît lucru, trăiesc o vîrstă dificilă. Citesc în ziare statistici clare şi implacabile precum o sentinţă definitivă şi irevocabilă: bărbaţii de 35-45 de ani sînt cele mai triste creaturi. Sondaje şi studii au dus la concluzia că bărbatul de vîrsta mea atinge nivelul de tristeţe maxim pe care îl are de atins în viaţă, iar sentimentul neîmplinirii este şi el la cea mai înaltă cotă. În aceeaşi zi, mai aflu că mortalitatea cea mai ridicată la bărbaţi se datorează atacului de cord (28%) şi că vîrsta cea mai expusă în timpurile noastre este cuprinsă între 35 şi 65 de ani. Fac parte şi din eşantionul acesta. Dacă scap de infarct, mă pîndeşte cancerul: 25% dintre bărbaţi mor de cancer, iar vîrsta de risc maxim, aţi ghicit, include şi vîrsta mea. Plămînii sînt cei mai vulnerabili exploziei celulare canceroase, iar dacă plămînii se ţin bine prin nu ştiu ce minune, atunci prostata (asta, totuşi, ceva mai tîrziu) sau colonul te împinge spre abis. Cu alte cuvinte, statistica mă avertizează: cum treci de 35 de ani, intri în teritoriul spaimelor şi al riscurilor maxime.

● Îmi cade în mînă o publicaţie financiară. Citesc un articol despre debitorii insolvabili. Din datele băncilor, cei mai mulţi debitori incapabili să returneze credite sînt bărbaţii în jur de 40 de ani, domiciliaţi în Bucureşti, cu studii superioare. Iarăşi, mă calific. Nu sînt deloc în situaţia asta pentru că nu am nici un credit, dar statistica îmi spune că sînt vulnerabil. De fapt, în toate statisticile acestea nu e vorba despre destin, ci despre vulnerabilitate. Tocmai de aceea, mă simt asediat…
● Avem, fiecare, micile noastre trucuri care ne fac viaţa suportabilă şi temperează infernul celorlalţi. De pildă, prietenul acesta al meu a descoperit că toţi bărbaţii sînt, de fapt, homosexuali. Unii, deschis, asumat, limpede. Alţii, în vastă majoritate, ascuns de ochii tuturor, fără să ştie ei înşişi, de cele mai multe ori, fără să ştie nimeni vreodată. De cînd a ajuns la această concluzie, cam bizară după părerea mea, prietenul meu priveşte lumea cu mai multă înţelegere, cu relaxare, cu nesfîrşită compasiune. El însuşi se simte bine în rolul celui care deţine un mare secret pe care nu-l mai ştie aproape nimeni, dar un secret care explică totul.

● Doctore, uneori mi se pare că se rotesc cerurile ca elementele unui rulment. Aud această rotire ca pe o hohotire şi stau, înspăimîntat, privind în sus, aşteptîndu-mă să se întîmple orice. Ce-o fi asta?

● Emisiunile politice de la televizor au devenit, de ceva vreme, de neprivit. Cînd nu sînt vulgare, sînt agresive, cînd nu sînt evident rău intenţionaţi, moderatorii sînt proşti şi încăpăţînaţi în prostia lor – nu vor să afle, pur şi simplu nu vor să afle, vor doar să li se confirme ceea ce ştiau deja. Sigur că e de rigoare să adaugi imediat după asemenea fraze expresii precum „nu toţi“, „mai sînt şi excepţii“ sau, dacă eşti generos, să precizezi de la început că cei la care te referi sînt o minoritate într-o breaslă, altfel curată şi serioasă, cu simţul datoriei civice. Dar asemenea bemoluri obligatorii puse muzicii pe care vrei să o cînţi te frustrează, de fapt. Ceea ce vrei să spui sau să strigi are forţă terapeutică doar dacă este o formulă cuprinzătoare, generală, doar dacă e o anatemă sub care cad toţi, fără excepţie. E de bun-simţ şi corect gnoseologic să evidenţiezi grupul la care te referi – dacă e regula, să pui lumină şi asupra excepţiilor, dacă e excepţie, să menţionezi regula. Dar asta nu ajută sufletului tău deloc. Îmi spun că, poate, ajută echilibrului precar al lumii. Dar preţul acestui echilibru este o greutate în plus în sufletul tău.

● Visez că sar într-o piscină cu pereţi total transparenţi, la care se uită o grămadă de trecători. Un fel de acvariu, de fapt. Nu sînt singur în piscină, dimpotrivă, aş putea spune chiar că e destul de aglomerată. Stau la fund cît pot de mult. Apoi, cînd ies la suprafaţă, fac zgomot, ca şi cum aş fi o balenă. Dau din mîini şi din picioare, plutesc uşor, înot răsucindu-mă tot timpul, stropindu-i pe toţi din jur. O doamnă, vizibil agasată de comportamentul meu, părăseşte piscina şi preferă să treacă în jacuzzi. E limpede, o deranjez. Ceea ce mă surprinde cu totul în acest vis este că nu-mi pasă deloc, absolut deloc că îi deranjez pe cei din jur. Eu nu sînt aşa! – protestează ceva din mine. Mă simt jenat de vioiciunea dezinhibată pe care o am în cel din vis. Ceea ce Rimbaud a scris, într-o zi de luni, profesorului său, Izambard…

● „Astăzi a murit mama. Sau poate ieri, nu ştiu. Am primit o telegramă de la azil: Mama decedată. Înmormîntare mîine. Condoleanţe. Asta nu înseamnă nimic. Poate că a fost ieri… I-am cerut patronului meu două zile de concediu şi nu putea să mă refuze avînd o asemenea scuză. Dar nu părea încîntat. I-am spus: N-am nici o vină. Nu mi-a răspuns. Atunci, m-am gîndit că n-ar fi trebuit să-i spun asta. În fond, n-aveam de ce să mă scuz. Mai degrabă el ar fi trebuit să-mi prezinte condoleanţe. Dar mi le va prezenta fără îndoială poimîine cînd mă va vedea în doliu. Deocamdată e ca şi cum mama n-ar fi murit…“ Aşa începe Străinul lui Camus. Aşa începe înstrăinarea. Statistic, am vîrsta cea mai expusă pentru a trăi asta…

Sursa:[ link extern ]

:coffee:
In speranta ca astazi am inteles intentia @Iulian Manea :"> ...
Ieri eram sub efectul socului provocat de declaratia lui Jeffrey Franks - asa-s astia de la FMI, bulverseaza femeile.

Poveştile Inventatorilor celebri ucişi de propriile invenţii

Unele genii ale ştiinţei au avut parte de sfârşituri tragice.

Dintotdeauna omul a forţat frontierele cunoaşterii într-o luptă continuă de a-şi depăşi limitele. Acest curaj dublat de o inteligenţă ieşită din comun şi uneori de mai mult sau mai puţin noroc a dat lumii acei oameni celebri, care au încercat cu nobleţe, dincolo de gloria de moment, să dăruiască roadele muncii lor generaţiilor viitoare. Iată câţiva dintre aceşti copii teribili şi inventatori renumiţi care au fost victimele propriilor lor invenţii.

[ link extern ]

O lecţie norvegiană
Eric MAURICE

Avertismentul a venit de acolo de unde nu ne aşteptam. Atentatul, urmat de masacrul efectuat de Anders Breivik în 22 iulie, a ridicat semne de întrebare care răsună în toată Europa, în timp ce Norvegia părea să fi rămas oarecum în marginea evoluţiei restului continentului.

De-centraţi geografic, norvegienii trăiesc într-o ţară care dispune de o bogăţie petrolieră a cărei gestiune le asigură un viitor cu mult mai prosper decît al vecinilor lor. Absentă de pe scena europeană după ce a refuzat de două ori aderarea la UE (dar făcînd parte din spaţiul Schengen şi din Spaţiul economic european), Norvegia nu ieşea în evidenţă, presa nu vorbea despre această ţară şi abia o remarcasem din 2009 încoace, odată cu apariţia Partidului Progresului, căci extrema dreaptă este la Oslo a doua forţă politică.

Cele 76 victime ale lui Breivik au legat brutal Norvegia de restul Europei. În Italia şi Franţa, unde anumiţi deputaţi au făcut apologia ucigaşului, Liga Nordului şi Frontul Naţional vor trebui să dovedească, cel puţin pentru un timp, că discursul lor împotriva Islamului şi a multiculturalismului nu este asociat cu violenţa oarbă, deşi se poziţionau pîna una-alta ca învingători. La fel în Olanda, unde foarte mediatizatul şef al Partidului libertăţii, Geert Wilders, fără de care guvernul nu s-ar mai menţine, se află sub presiune deoarece Breivik i-a făcut elogiul în manifestul publicat pe Internet.

De mai mulţi ani, creşterea în popularitate a partidelor populiste şi a extremei drepte erau considerate ca fiind o tendinţă europeană, însă alimentată de circumstanţe naţionale, împotriva cărora nimeni nu căuta vreun răspuns generalizat. Odată cu tragedia de la Oslo şi de pe insula Utøya, aceleaşi explicaţii sînt cerute peste tot acestor partide, iar ameninţarea cu violenţa extremei drepte este simţită şi temută peste tot în mod identic. Această ameninţare, mult timp neglijată de serviciile de informaţii, prea concentrate pe pericolul radical islamist, trebuie combătută foarte serios şi într-un cadru european comun. Mişcările radicale şi cele neo-naziste sînt destul de cunoscute pentru ca aceste măsuri să poată fi luate rapid.
Atenţie totuşi la a nu ne deda practicii amalgamului, o metodă apreciată întocmai de populişti şi de extremişti. Gestul lui Anders Breivik conţine o parte enormă de nebunie personală, comună extremiştilor şi teroriştilor din toate culturile, de toate religiile şi de toate tendinţele politice. ªi dacă Wilders, Marine Le Pen, Heinz Christian Strache în Austria sau Siv Jensen (liderul Partidului Progresului din Norvegia) atrag atît de mult alegătorii, este deoarece ştiu să atingă o anumită coardă sensibilă în rîndul lor. Iar răspunsul, la scară europeană, nu poate fi decît politic: a răspunde sentimentului de nesiguranţă al alegătorilor prin idei şi acţiuni asupra imigraţiei şi coexistenţei culturale, asupra mondializării, crizei şi şomajului, ca şi asupra echilibrului între puterile economice şi politice.

După această provocare, răspunsul poate veni şi din Norvegia. Aşa cum a afirmat primul ministru Jens Stoltenberg, "răspunsul la violenţă este şi mai multă democraţie".

29 iulie 2011

[ link extern ]