Dobânzi și penalități de întârziere
Dacă depășesc termenul de scadență pentru achitarea obligațiilor fiscale principale, contribuabilii datorează, după acea dată, dobânzi și penalități de întârziere, conform Codului de procedură fiscală. „Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum și sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor și sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei”, este explicat în actul normativ.
Dobânda este o obligație fiscală accesorie - echivalentul prejudiciului creat ca urmare a neachitării la termen a obligațiilor fiscale principale. Dobânda se calculează, în esență, pentru fiecare zi de întârziere - din prima zi de după termenul de scadență și până la data plății sumei datorate. Însă există și excepții de la această regulă. În anul 2021, nivelul dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, adică 7,3% pentru un an întreg.
Referitor la penalitățile de întârziere, Codul de procedură fiscală dispune, de asemenea, că acestea se calculează pentru fiecare zi de întârziere - din ziua de după termenul de scadență și până la data plății datoriei. În anul 2020, nivelul penalității de întârziere este de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere, adică 3,65% pentru un an întreg. Bine de știut este că penalitatea de întârziere nu scapă contribuabilii de plata dobânzilor, însă penalitatea de întârziere nu se aplică obligațiilor fiscale principale pentru care trebuie plătită penalitate de nedeclarare.
Penalitatea de nedeclarare
În cazul obligațiilor fiscale principale nedeclarate sau care sunt declarate incorect de către contribuabili și care sunt stabilite prin decizii de impunere în urma inspecției fiscale, se datorează o penalitate de nedeclarare.
Codul de procedură fiscală prevede că această penalitate de nedeclarare este de 0,08% pentru fiecare zi -- din ziua de după scadență și până la data plății sumei datorate -- din obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect. Totuși, penalitatea de nedeclarare se reduce cu 75%, însă numai dacă obligațiile fiscale principale stabilite prin decizie:
- se achită sau se compensează până la un anumit termen, după cum urmează:
- dacă data comunicării deciziei este cuprinsă în intervalul 1-15 al lunii, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
- dacă data comunicării deciziei este cuprinsă în intervalul 16-31 al lunii, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare;
- sunt eșalonate la plată, reducerea fiind acordată la finalizarea eșalonării.
În orice caz, dacă vorbim de obligații fiscale principale rezultate ca urmare a evaziunii fiscale constatate de organele judiciare, penalitatea de nedeclarare se dublează. De asemenea, prin Legea 295/2020, Parlamentul a corectat aplicarea restrânsă a penalităților de nedeclarare și au făcut posibilă aplicarea lor și în afara unei inspecții fiscale, precum și de către organele vamale.
„Ori de câte ori organul fiscal constată incidența art. 181 alin. (2) (reducerea cu 75% - n. red.), acesta comunică decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare prin evidențierea reducerii de 75% aplicată”, potrivit noii legi. Prin urmare, organul fiscal va trebui să constate aplicarea reducerii și să treacă acest lucru în decizia prin care se stabilesc dobânzile și penalitățile (adică obligațiile fiscale accesorii).
Legiuitorul a mers mai departe de atât - a mai corectat, în favoarea contribuabilului, o neregulă ce avea loc frecvent în practică. Organul fiscal trecea în raportul de inspecție fiscală că nu e cazul aplicării unor penalități de nedeclarare, însă ulterior i le punea în vedere contribuabilului pentru plată, prin decizie.
Legea 295/2020 prevede că astfel de cazuri nu se vor mai putea întâmpla, stabilindu-se din start dacă e cazul să se aplice astfel de penalități, dar nu ulterior: dacă din raportul de inspecție lipsesc penalitățile, ele nu vor mai putea fi stabilite ulterior.
În practică, apărea frecvent situația în care se menționa, în cuprinsul raportului de inspecție fiscală, în dreptul secțiunii destinate penalității de nedeclarare, sintagma „nu este cazul”, dar se pretindeau apoi penalitățile, iar asta în detrimentul contribuabilului.
În fine, aplicarea penalității de nedeclarare nu anulează obligația de a plăti dobânzi, iar autoritățile nu aplică penalitatea în cazul în care aceasta este sub 50 de lei. Exceptând situațiile în care penalitatea de nedeclarare se dublează, aceasta „nu poate fi mai mare decât nivelul creanței fiscale principale la care se aplică”, este subliniat în actul normativ citat.
Majorările de întârziere pentru obligațiile fiscale locale
Prin excepție de la prevederile referitoare la dobânzile și penalitățile de întârziere, „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere”, scrie în Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, nivelul majorării de întârziere este, în anul 2021, de 1% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate la timp. Aceasta este calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună - din ziua de după scadență și până la data plății sumei datorate.