Ce riscă firmele la neplata la termen, nedeclararea sau declararea eronată a obligațiilor fiscale

În ceea ce privește creanțele fiscale ce constituie venituri la bugetul de stat, al căror termen de plată a expirat, important de reținut este faptul că nivelul dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, în timp ce nivelul penalității de întârziere este de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere. 

Referitor la creanțele fiscale ce constituie venituri la bugetul local, al căror termen de plată a expirat, menționăm că nivelul majorării de întârziere este de 1% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

Prin excepție, nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum și sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor și sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.

Un alt aspect important constă în faptul că penalităţile de întârziere nu se aplică pentru obligaţiile fiscale principale pentru care se datorează penalitate de nedeclarare. Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.

Dobânzile și penalitățile de întârziere sunt obligații fiscale accesorii care se comunică contribuabililor de către organul fiscal central prin decizie referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere. Prin excepție, în ipoteza în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, creanțe fiscale accesorii sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele se calculează de către organul de executare silită și se consemnează într-un proces verbal, care constituie titlu executoriu care se comunică debitorului.

În situația diferențelor de obligații fiscale, stabilite prin declarații de impunere rectificative sau decizii de impunere, nu se datorează obligații fiscale accesorii pentru suma plătită în contul obligației fiscale principale dacă, anterior stabilirii obligațiilor fiscale, debitorul a efectuat o plată, iar suma plătită nu a stins alte obligații. Aceste dispoziții sunt aplicabile și în situația în care debitorul a efectuat plata obligației fiscale, iar declarația de impunere a fost depusă ulterior efectuării plății.

Pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale reprezentând impozite, pentru care perioada fiscală este anuală, se datorează dobânzi după cum urmează:

• în anul fiscal de impunere, pentru obligațiile fiscale stabilite de organul fiscal sau de contribuabili, inclusiv cele reprezentând plăți anticipate, se calculează din ziua următoare termenului de scadență și până la data stingerii sau, după caz, până în ultima zi a anului fiscal de impunere, inclusiv;
  
  
• pentru sumele neachitate în anul de impunere, se calculează începând cu prima zi a anului fiscal următor până la data stingerii acestora, inclusiv;
  
  
• în cazul în care obligația fiscală stabilită prin decizia de impunere anuală sau declarația de impunere anuală, după caz, este mai mică decât cea stabilită prin deciziile de plăți anticipate sau declarațiile depuse în cursul anului de impunere, dobânzile se recalculează, începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală sau declarația de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător;
  
  
• pentru diferențele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală sau declarației de impunere anuală, dobânzile se datorează începând cu ziua următoare termenului de scadență prevăzut de lege. În cazul impozitului pe venit, această regulă se aplică numai dacă declarația de venit a fost depusă până la termenul prevăzut de lege. În situația în care declarația de venit nu a fost depusă până la termenul prevăzut de lege, dobânda se datorează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere.

Penalitățile de nedeclarare se datorează pentru obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect și stabilite de organul de inspecție fiscală prin decizii de impunere.

Nivelul penalității de nedeclarare este de 0,08% pe fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv, din obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect și stabilite de organul de inspecție fiscală prin decizii de impunere.

Penalitatea de nedeclarare nu poate fi mai mare decât nivelul creanței fiscale principale la care se aplică. Organul fiscal nu stabilește penalitatea de nedeclarare dacă aceasta este mai mică de 50 lei.

Penalitatea de nedeclarare stabilită se reduce cu 75% dacă obligațiile fiscale principale stabilite prin decizie se sting prin plată ori compensare sau sunt eșalonate la plată, în condițiile legii. Penalitatea de nedeclarare se majorează cu 100% în cazul în care obligațiile fiscale principale au rezultat ca urmare a săvârșirii unor fapte de evaziune fiscală constatate de organele judiciare.

În situația în care obligațiile fiscale principale sunt stabilite de organul de inspecție fiscală ca urmare a nedepunerii declarației de impunere, se aplică numai penalitatea de nedeclarare, fără a se aplica sancțiunea contravențională pentru nedepunerea declarației.

Penalitatea de nedeclarare se aplică și pentru obligațiile fiscale principale stabilite prin decizie de impunere emisă ca urmare a procedurii de verificare a situației fiscale personale și se calculează începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.