Să te arăți și să fii văzut

Și-au mângâiat reciproc clavicule, genunchi, obraji, bărbii, coapse. Apoi, tălpi și dureri și gâturi și lucruri nespuse la timp și degete și neputințe și vene grele de regrete ori doruri și cicatrici și orice a mai fost între ele. 

Și-au dezgolit trupurile, sufletele și s-au lăsat văzuți, arătându-se întregi. S-au uitat unul în altul, până hăt departe, descoperindu-și, și unul altuia, și fiecare pentru sine însuși, nuanțe până atunci necunoscute. Dinăuntrul lor, au scos, pe rând, bucăți din ceea ce crezuseră odată, în mod greșit și nedrept, că trebuie să repudieze sau să ascundă adânc.

Le-au înșirat pe toate în spațiul sigur dintre ei, le-au scuturat de beznă și s-au uitat împreună la ele. Le-au privit tot cu ochii lor, locuiți acum de priviri noi, și așa au putut să vadă: între ei și înăuntrul lor nu existau lucruri de neiertat. Nu fuseseră niciodată.

Trecutul e al nostru, noi suntem ai lui, ne face rău doar ceea ce nu e lăsat să existe.

În timp ce țineau, cu degetele îmbrățișate, vechiturile alea și se uitau la ele rând pe rând, în lumină, au înțeles că niciunul dintre ei nu mai era singur, nu mai trebuia să fie. 

S-a lăsat liniștea, au tăcut amândoi: nu mai era necesar să umple spațiul cu vorbe. Spuseseră și înțeleseseră suficient.

S-au uitat și mai adânc unul la altul. Cât ochii au început să-și zâmbească, un gând s-a desprins liber din privirile lor împreunate: fiecare dintre ei căutase mereu să aparțină cu adevărat, să ajungă într-un loc de unde să nu mai simtă nevoia să plece. Poate că l-au găsit.

Micile povești pentru oameni mari sunt exerciții de sinceritate despre experiențe din viața mea sau a celor din jurul meu. Mai noi sau mai vechi, mai vesele sau mai triste, toate sunt, însă, autentice și reale, așa cum au fost trăite și înțelese de protagoniștii lor. Le scriu și le public, dând deci substanței lor o formă, cu gândul că și oamenii mari au nevoie de povești, pentru că ele răspund nevoii oricăruia dintre noi de a înțelege, prelucra și împărtăși sensul lucrurilor care ni se întâmplă. Le puteți citi pe toate cele de până acum aici.