Obții venituri din chirii în 2019? Ce obligații fiscale ai și ce riști dacă nu le declari

Cei care-și închiriază locuințele trebuie să știe că veniturile astfel obținute - chiriile - sunt venituri impozabile, pe care Codul fiscal le încadrează la "venituri din cedarea folosinței bunurilor". În consecință, ele trebuie declarate la organul fiscal pentru a putea fi impozitate de stat. Iar asta se face prin declarația unică, care trebuie depusă online în termen de 30 de zile de la încheierea contractului (care poate fi unul simplu, sub semnătură privată), conform Codului fiscal.

Atenție! Înregistrarea contractului la Fisc nu mai este obligatorie, dar, dacă se optează pentru ea, e o procedură separată de declararea acelor venituri prin declarația unică. Procedura nouă de înregistrare a acestor contracte e prezentată aici.

Obligația de declarare a acestor venituri și de plată a impozitului îi revine, în mod categoric, celui care obține venitul, nicidecum celui care plătește chiria. În toate situațiile, cel care stă în chirie nu are nicio obligație fiscală în privința contractului dintre el și deținătorul locuinței respective.

Declarația unică are atașat un termen-limită pentru depunere -- 15 martie -- însă cei care semnează contractele după această dată respectă termenul de 30 de zile menționat mai sus.

Concret, până la 15 martie 2019, cei care au obținut astfel de venituri din anul trecut trebuie să achite impozitul și contribuția la sănătate (numai dacă e cazul) pentru veniturile de anul trecut până la această dată. Însă cei care au început să obțină veniturile abia acum, în 2019, sau care le obțin și în acest an trebuie să completeze declarația unică (și) pentru a estima veniturile și taxele de plătit pentru acest an.

Termenul lor de plată efectiv este însă abia în 15 martie anul viitor, potrivit legii -- acesta este, practic, sistemul de autoimpunere, în care contribuabilul își face un estimat pe acest an, face regularizările și plătește până anul viitor, în martie, ce și-a calculat singur că ar avea de plătit.

Ce se plătește, mai exact, pentru aceste venituri

Impozitul de 10%, întotdeauna. Dacă la contribuțiile la sănătate este o chestiune variabilă, la impozit obligația există indiferent de valoarea veniturilor din chirii.

Important de reținut este însă cum se aplică această cotă de impozit. Nu la venitul brut, din contract, ci la un venit net, din care se scad, potrivit codului, cheltuieli forfetare ce reprezintă 40% din brut.

Mai departe, în ceea ce privește contribuția la sănătate, aceasta devine obligatoriu de plătit din momentul în care veniturile calculate prin scăderea cotei de 40% de mai sus depășesc 12 salarii minime brute, adică 24.960 de lei. Și cota de CASS este tot de 10%. Contribuția trebuie plătită și dacă persoana obține venituri din salarii, pentru care i se ia și acolo CASS.

Consecințele nedeclarării veniturilor

Un proprietar de locuință care nu declară veniturile obținute din chirii riscă, de principiu, să plătească dobânzi și penalități în conformitate cu prevederile legii fiscale, ceea ce duce, într-un final, la obligații de plată cu mult mai mari decât în situația declarării la timp și voluntare a acestor venituri.

Din unghiul strict fiscal, se pune problema de cum descoperă ANAF veniturile nedeclarate ale unei persoane fizice. Organele fiscale au la dispoziție, potrivit Codului de procedură fiscală, un instrument legal prin care să descopere veniturile nedeclarate ale persoanelor fizice - verificarea situației fiscale personale.

Organele Fiscului vor să afle care e diferența între cât arată portofelul, conturile în bancă etc. și cât arată statul de plată și celelalte hârtii din care reies sursele de venit. Dacă descoperă o diferență așa-zis semnificativă, se stabilește baza impozabilă, dobânzi și penalități -- pe scurt, se plătește din urmă.

În practică se ajunge însă uneori și la deschiderea unui dosar penal pentru fapte de evaziune fiscală. Cu ceva timp în urmă prezentam cazul unui astfel de dosar penal, finalizat cu o condamnare la închisoare cu suspendare pentru o faptă de evaziune fiscală (nedeclararea unor venituri din chirii) pentru o sumă deloc însemnată, de câteva sute de lei.

Faptele de evaziune fiscală (Legea nr. 241/2005) le fac toți cei care se sustrag, în linii mari, de la obligațiile pe care le impune legislația fiscală și se pedepsesc cu închisoarea de la doi la opt ani și interzicerea unor drepturi. Legea amintită nu prevede limite de la care fapta să fie considerată infracțiune, ci doar două limite diferite de la care pedeapsa devine mai grea, respectiv mult mai grea (una la 100.000 și una la 500.000 de euro).