Ce este Parchetul European și ce atribuții au membrii acestei structuri

Parchetul European este o structură stabilită la nivelul Uniunii Europene (UE), care are atribuții de investigație, urmărire penală și trimitere în judecată a persoanelor urmărite pentru infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. Acesta a fost stabilit prin Regulamentul UE nr. 2017/1939 de punere în apliare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO).

În ceea ce privește tipul de infracțiuni care pot fi investigate, Directiva UE 2017/1371 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal face referire, printre altele, la fraude privind TVA sau fapte de corupție. Mai mult, există o inițiativă, din partea Comisiei Europene, prin care se urmărește extinderea faptelor care pot fi investigate de procurorii europeni și la fapte de terorism. 

Aceste evoluții sunt cu atât mai importante cu cât, în ultima vreme, se discută tot mai mult de posibilitatea alegerii Laurei Codurța Kovesi pentru funcția de procuror-șef european. De asemenea, având în vedere că persoane din structura EPPO vor fi numite și de România, este cu atât mai important să se înțeleagă ce atribuții are EPPO.

Chiar recent, a fost oficializată procedura prin care se alege procurorul european, de către România, stabilindu-se condiții - precum vechimea în muncă sau competența - pe care candidații trebuie să le îndeplinească. Mai mult, a apărut și calendarul selecției.

Spuneam, mai sus, că scopul principal al instituirii unei asemenea instituții este investigarea, urmărirea și trimiterea în judecată pentru fapte infracționale care aduc atingere intereselor financiare ale UE. Însă cum se întâmplă, în concret, acest lucru?

Practic, conform Regulamentului, acest lucru se va desfășura în fața instanțelor naționale, astfel cum s-ar desfășura și o activitate cu specific pur național.

Cazurile vor fi instrumentate de procurorii europeni delegați, care vor acționa descentralizat. Practic, ei vor fi cei care vor desfășura, în statele membre, activități de investigare, urmărire și trimitere în judecată. Și chiar dacă ei vor fi stabiliți în statele membre, ei vor face parte integrantă din EPPO și vor beneficia de independență, neputând primi ordine de la alte structuri, care ar putea afecta desfășurarea activităților în cadrul EPPO.

Totuși, acest lucru nu înseamnă că procurorii delegați nu pot face parte și din structurile interne (ca membri ai unui parchet, de exemplu), în special când exercitarea atribuțiilor depinde de astfel de considerente. Practic, ei trebuie să poată acționa la fel ca un procuror din statul membru respectiv.

După aceea, activitatea procurorilor delegați este supravegheată de procurorii europeni. Aceștia, în baza sintezelor prin care este detaliată activitatea procurorilor delegați, propun unor alte structuri din cadrul EPPO, Camerele permanente, decizii pe care cele din urma ar urma să le ia.

Camerele permanente sunt structurile care monitorizează și direcționează investigațiile și urmăririle penale făcute de către procurorii delegați.

Astfel, se poate vedea că structura EPPO este creată astfel încât să se poată ajunge la un nivel de coordonare centralizată la care nu s-ar fi putut ajunge dacă infracțiunile care pot fi investigate ar fi rămas exclusiv în competența statelor membre. Acest lucru este cu atât mai important când infracțiunile au un caracter transfrontalier.