Avantajele și dezavantajele categorizării publice a firmelor și PFA-urilor în funcție de riscul fiscal

Cel mai probabil din aprilie 2019, administrarea creanțelor fiscale se va face în funcție de riscul fiscal al contribuabililor, conform Legii nr. 30/2019. Mai precis, vom avea o clasificare a firmelor și a PFA-urilor în funcție de risc și vom avea trei mari categorii: risc mic, risc mediu, risc ridicat.

În acest context, am căutat să aflăm de la specialiști cât de inspirată este această schimbare majoră în relația Fiscului cu companiile și PFA-urile. Mai ales în contextul în care „etichetarea” de risc va fi publică online și va putea fi aflată de către orice persoană.

AVANTAJE

1. Eficientizarea activității Fiscului

Principalul avantaj al categorizării contribuabililor în funcție de risc va fi o eficientizare a acțiunilor de control desfășurate de reprezentanții Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF). Cu alte cuvinte, autoritățile vor putea să se concentreze mai ales pe firmele și PFA-urile care nu-și îndeplinesc obligațiile fiscale.

„Categorizarea firmelor în funcție de risc servește unui scop de alocare mai eficientă a resurselor ANAF. Adică inspectorii nu au capacitatea să verifice toți contribuabilii, nici măcar toți contribuabilii mari. Pentru că vorbim de câteva mii de persoane care sunt ocupate tot timpul și, de aceea, această clasificare în funcție de gradul de risc determină, de fapt, unde își îndreaptă atenția ANAF cu prioritate. Unde se trimit inspectorii și ce contribuabili o să fie verificați superficial sau deloc. Deci, este vorba de eficientizarea ANAF și de eficientizarea efortului lor, ca să scadă costul colectării”, a explicat Alex Milcev, partener la EY România, într-un interviu pentru avocatnet.ro.

2. Controale mai puține și rambursări mai rapide

În mod automat, eficientizarea activității ANAF va însemna că entitățile corecte, care își îndeplinesc constant obligațiile fiscale pe care le au, vor avea activitatea întreruptă mult mai rar din cauza controalelor fiscale. În plus, „etichetarea” de risc ar putea fi folosită pe viitor și de alte autorități, pentru a-și dirija mai bine eforturile de verificare.

Totodată, contribuabilii corecți vor avea parte de un tratament preferențial atunci când vine vorba de rambursări de bani. Cel mai bun exemplu în acest sens este rambursarea de TVA.

„Pentru companiile cu risc redus, e un avantaj, desigur. Înseamnă că ele sunt recunoscute ca fiind eficiente și cu proceduri bine puse la punct, cu situația fiscală sănătoasă și fără risc. Ceea ce înseamnă, de pildă, în domeniul TVA, rambursări mult mai rapide de TVA. Câteodată, în situațiile cele mai bune, rambursarea aceasta de TVA se face chiar fără un control prealabil, se face cu un control ulterior. Și din experiență pot să spun că marilor contribuabili care sunt în acest sistem și sunt văzuți ca fiind de risc redus li se rambursează banii și controlul poate să nu vină ani de zile. (...) De aceea, toți contribuabilii trebuie să tindă să-și organizeze afacerile și activitatea economică astfel încât să ajungă în categoria de risc redus. Pentru că vin mai puține presiuni și chiar mai multe avantaje când e vorba de rambursat bani”, a declarat pentru noi Alex Milcev.

În plus, vicepreședintele ANAF a declarat recent că firmele și PFA-urile corecte se vor bucura pe viitor de bonificații. „Avem în vedere acordarea de bonificații pentru contribuabilii corecți”, a declarat recent Virgil Pîrvulescu, vicele Fiscului, la conferința anuală de fiscalitate a PwC România.

3. Tolerarea greșelilor de declarare

Un alt efect pozitiv pe termen lung al categorizării contribuabililor în funcție de riscul fiscal va fi o extindere a medierii fiscale. Mai precis, atunci când dau peste greșeli în declarațiile fiscale, autoritățile vor căuta să se lămurească dacă acestea au fost cumva neintenționate, înainte de a iniția orice fel de măsuri coercitive.

„Avem în vedere faptul că, în viitor, contribuabilul va fi înștiințat despre eventualele erori. Prima dată va avea loc o discuție cu contribuabilul, nu vom trece din start la măsuri coercitive. Vom avea o discuție. E o eroare de declarare? Și atunci vom ajunge la acea zonă de mediere, care acum este prevăzută doar după emiterea somației. Dar, în viitor, încercăm ca medierea să fie un instrument prin intermediul căruia să reușim să avem un grad de plată voluntară foarte mare”, a mai explicat Virgil Pîrvulescu.

DEZAVANTAJE

1. Controale mai dese

La fel cum un risc fiscal mic va însemna controale mai puține din partea autorităților, un risc fiscal ridicat sau chiar mediu va aduce verificări mai dese la contribuabili. Practic, reprezentanții ANAF vor veni mai des în control la contribuabilii care au constant probleme cu îndeplinirea obligațiilor fiscale.

2. Costuri suplimentare

Totodată, verificările mai dese ar putea implica și unele costuri suplimentare pentru companii și PFA-uri. Concret, pentru a depăși situațiile dificile, firmele cu risc mare ar putea avea nevoie de consultanță adecvată contra-cost.

„Dacă o firmă e în categoria foarte riscantă, e clar că trebuie să se pregătească pentru un control, să-și aloce resurse, probabil să cheltuie bani cu consultanți în caz de situații dificile”, a subliniat Alex Milcev.

În plus, putem vorbi și de riscul ridicat de a fi aplicate amenzi contravenționale pentru nereguli, care vor fi alte costuri suplimentare. De asemenea, bani mai mulți s-ar putea cheltui și cu contestarea acestor sancțiuni în fața instanțelor.

3. Limitarea surselor de finanțare

Un alt efect nefast pentru cei cu risc fiscal ridicat ar putea fi limitarea accesului la creditele bancare, în condițiile în care acestea sunt o sursă importantă pentru finanțarea investițiilor de business. În același timp, am putea vorbi de o creștere a costurilor cu dobânzile.

„Avem ca noțiune nouă publicarea pe site-ul ANAF a clasei de risc. Un contribuabil nu este neapărat încântat să i se publice o clasă de risc mare pe site-ul ANAF, mai ales că pot exista implicații, spre exemplu cu privire la contractarea unui credit de la o bancă. Poate că o bancă nu dorește să mai acorde un credit acelui contribuabil sau îi mărește dobânda”, a precizat recent Emanuel Băncilă, partener, litigii și dispute fiscale, Radu și Asociații | EY Law, în conferința anuală TaxEU Forum. Pe deasupra, am putea vorbi și de probleme în atragerea de noi investitori pentru business.

4. Gradul de risc nu se contestă

Un dezavantaj poate fi considerat și faptul că gradul de risc al unui contribuabil nu va putea fi contestat pe cale administrativă. Acest lucru este prevăzut în mod clar în Legea nr. 30/2019. Totuși, acolo unde „etichetarea” de risc a fost făcută eronat, specialiștii spun că dialogul cu Fiscul ar putea fi de mare ajutor.

„Chiar dacă nu se poate contesta gradul de risc, se pot elimina sau îmbunătăți acești factori de risc prin dialogul cu organul fiscal. Dialog care nu poate fi refuzat, chiar dacă contestarea gradului de risc în sine nu este permisă ca procedură judiciară. Deci, se poate lucra, se poate îmbunătăți gradul de risc fără să avem neapărat o dispută cu Fiscul”, a spus Emanuel Băncilă.

5. Afectarea imaginii pe piață

În fine, putem vorbi și de afectarea imaginii unui contribuabil, dacă acesta este încadrat, de exemplu, la categoria de risc ridicat. De exemplu, „eticheta” de risc ridicat ar putea avea ca efect pierderea clienților sau a anumitor parteneri de afaceri. Iar pe termen lung probabil că am putea vorbi de ieșirea de pe piață.

„Într-adevăr, aici este o problemă cu privire la secretul fiscal în sine. Până la urmă, legea prevede că situația fiscală a unei companii trebuie să fie secretă. Este o legătură între companie și Fisc. Pe de altă parte, o astfel de listă poate să afecteze imaginea companiei pe piață, eventual cotația ei la bursă și mai știu ce alte lucruri. Deci, credem că publicarea acestei liste nu este neapărat un lucru extraordinar de util, pozitiv”, a declarat recent Dan Bădin, partener coordonator servicii fiscale și juridice la Deloitte România, în cadrul unei conferințe de presă.