Articol scris de Theodora Fințescu
Tendința generațiilor noi de părinți este aceea de a crește semnificativ cantitatea de timp petrecută cu cei mici, atenția și banii alocați copiilor, iar mamele tind să stea din ce în ce mai mult timp cu copiii, așa cum făceau femeile, pe vremuri, când munca lor era exclusiv acasă. Din punct de vedere financiar, familiile investesc permanent în copii, indiferent de vârsta lor.
Observațiile aparțin jurnalistei Claire Cain Miller, corespondentă The New York Times, într-un articol al publicației citate. Deși autoarea se referă la societatea americană, concluziile ei se aplică și unui număr din ce în ce mai mare de familii din România, ale căror obiective principale sunt bunăstarea copilului, educația lui și confortul lui emoțional.
Teama de sărăcie, la baza parentingului intensiv?
Renée Sentilles, profesoară în Cleveland Heights, Ohio, și-a dus fiul, Isaac, la tot felul de cursuri de când era mic. Acum, chiar dacă băiatul are 12 ani, e tot cu ochii pe el. „Am citit toate cărțile despre îngrijirea copiilor. L-am dus la lecții le pian de când avea 5 ani, la fotbal de la 4 ani. A făcut lecții de înot, arte marțiale. Am făcut totul. Bineînțeles că am făcut totul”.
Modul acesta de parenting intensiv, cu tendința permanentă de a-l învăța ceva pe copil și a-l monitoriza- a fost o normă pentru clasa americană de mijloc începând cu anii 1990. Se pare că este perceput ca fiind cea mai bună metodă de a crește copiii, chiar și de către familiile care nu au resurse financiare.
Sociologii spun că această atitudine a părinților este motivată de anxietatea economică, adică de teama părinților că, fără investiții de la cele mai mici vârste, copiii lor nu vor fi adulți prosperi. Astfel, un start bun în viață este văzut ca o garanție a faptului că au făcut tot ce trebuie pentru ca fiii și fiicele lor să ajungă în capătul ierarhiei sociale sau măcar să nu coboare sub nivelul la care s-au aflat părinții lor.
În anii 70, în SUA a început moda cărților de parenting, iar în anii 80 au apărut așa numiții părinți-elicopter, care făceau tot ce le stătea în putință să își ferească micuții de orice disconfort psihic. Parentingul intensiv a fost descris de sociologi la începutul anilor 2000, cu referire la acei părinții care își văd copiii vulnerabili și maleabili- formați prin prisma experiențelor avute în copilăria timpurie.
Așa a luat naștere un stil de parenting centrat pe copil, cu îndrumare de la experți, cu mare implicare emoțională, multă muncă și costuri financiare mari. A crescut astfel semnificativ timpul petrecut activ alături de copil, cu activități precum citit, lucru manual, cursuri, spectacole și ajutor la temele de acasă.
”Eu mă jucam afară toată ziua”
Claire Tassin, o bunică ce și-a crescut copiii în anii 70, spune că treaba ei nu era să îi distreze, ci să îi iubească și să îi disciplineze. Are patru nepoți, despre care spune că au o viață mai bună decât a avut ea, dar că au parte de o copilărie ”direcționată”. ”Nu spun că nu e bine. Sunt grozavi nepoții mei. Dar știu că eu, în copilărie, mă simțeam foarte liberă, pentru că mă jucam pe afară toată ziua”.
Parentingul intensiv începe din uter, când mamelor li se spune ce să facă și ce să nu facă pentru binele copilului, urmează apoi monitorul video, mâncarea făcută în casă pentru bebeluși, torturile aniversare fără zahăr, lecțiile de muzică pentru sugari, igiena excesivă a mâinilor, obsesia pentru creme naturale, petrecerile tematice impecabile etc.
Toate acestea reprezintă o presiune mare pentru părinți. În multe zone din lume, parentingul este ceva mai relaxat. În Tokyo, copiii încep să meargă singuri cu metroul din clasa I, iar în Paris își petrec după-amiezele neacompaniați de părinți la locurile de joacă. Parentingul intensiv este popular în zone ca Marea Brianie și Australia, însă are clar rădăcini americane.
Succesul copiilor, determinat de stilul de parenting sau de mediul în care cresc?
Specialiștii sunt de acord cu faptul că a investi în copii este un lucru pozitiv- ei se bucură de timp petrecut cu părinții, de activități care le stimulează dezvoltarea și de mult suport din partea părinților. Pe măsură ce părinții cu venituri medii au început să se ocupe mai intens de copii, să îi învețe lucruri și să le citească, s-au redus semnificativ diferențele dintre copiii care provin din familii cu venituri ridicate și cei din familii cu venituri scăzute. Pe măsură ce supravegherea copiilor crește, scad abuzurile în care sunt implicați. Însă rămâne totuși neclar în ce măsură succesul copiilor este determinat de stilul de parenting.
„Este încă o întrebare deschisă: oare parentingul este cel care face diferența? Sau, pur și simplu, faptul că te dezvolți alături de oameni educați, într-un mediu îmbogățit din multe puncte de vedere?”, este dilema Lianei Sayer, sociolog la Universitatea din Maryland. ”Nu cred că vreun studiu făcut până acum poate arăta clar dacă acești copii se vor descurca bine ca adulți exclusiv datorită resurselor care le-au fost puse la dispoziție”.
Efectele parentingului intensiv
Psihologii și alți specialiști au tras însă câteva semnale de alarmă privind stresul ridicat la care sunt supuși copiii și dependența de părinții lor, precum și nevoia de a-și dezvolta independența și autonomia. Specialiștii susțin că micuții care au părinții extrem de implicați sunt mai anxioși și cu o satisfacție redusă a vieții. De asemenea, este știut faptul că joaca nesupravegheată ajută la construirea abilităților sociale, a maturității emoționale și a abilităților fizice.
Efectele asupra părinților sunt îngrijorătoare, iar experții îndeamnă la moderație. Mamele, în special, se simt stresate, obosite și vinovate din cauza presiunii de a fi un părinte ca la carte. Timpul alocat somnului scade, la fel și cel petrecut cu partenerul de viață sau cu prietenii. Unele femei preferă să-și întrerupă cariera pentru a se dedica exclusiv copiilor, altele ajung într-o stare avansată de anxietate crezând că nu fac față cum trebuie solicitărilor.
Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.
Comentarii articol (0)