Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial pe 29 martie 2019. Aceasta se aplică deja de la data apariției sale.
Documentul a modificat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, adică actul care a introdus în legislație taxa pe activele financiare ale băncilor. Concret, taxa pe lăcomie a fost „îndulcită”, după ce în spațiul public s-a vorbit mai bine de trei luni despre efectele negative majore pe care le putea avea aceasta în forma sa inițială.
O primă modificare majoră operată de autorități este nuanțarea ideii de active financiare. Dacă inițial taxa se aplica tuturor activelor financiare ale băncilor, OUG nr. 19/2019 prevede că aceasta vizează de fapt numai activele financiare nete, după cum urmează:
- numerar, solduri de numerar la bănci centrale și alte depozite la vedere;
- active financiare deținute pentru tranzacționare;
- active financiare nedestinate tranzacționării, evaluate obligatoriu la valoarea justă prin profit sau pierdere;
- active financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere;
- active financiare evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global;
- active financiare evaluate la cost amortizat;
- instrumente financiare derivate - contabilitatea de acoperire;
- modificările de valoare justă aferente elementelor acoperite în cadrul unei operațiuni de acoperire a unui portofoliu împotriva riscului de rată a dobânzii;
- investiții în filiale, asocieri în participație și entități asociate.
O a doua schimbare importantă este renunțarea la legarea taxei pe lăcomie de indicatorul ROBOR, aspect foarte problematic semnalat atât de mediul de afaceri, cât și de reprezentanții Băncii Naționale a României.
Concret, taxa pe lăcomie se calculează prin aplicarea anumitor cote asupra bazei impozabile reprezentate de activele financiare nete existente în sold la finele semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxa, din care se scad active financiare precum numerarul, titlurile de datorie sau creditele și avansurile acordate administrațiilor publice.
Referitor la cote, acestea sunt două: 0,4% pe an pentru băncile care dețin o cotă de piață de la 1% în sus și 0,2% pe an pentru băncile cu o cotă de piață mai mică de 1%. Taxa pe active este calculată semestrial, respectiv la finele anului și se poate reduce în anumite situații. „Astfel, în noua variantă, taxa este redusă semnificativ, având un impact mai puțin dramatic asupra sistemului bancar și, prin consecință, asupra costului finanțărilor în piață, față de cât se anticipase inițial”, a subliniat Alex Milcev, partener la EY România, într-un punct de vedere remis azi redacției noastre.
Taxa pe lăcomie trebuie declarată și achitată până la data de 25 august a anului pentru care este datorată. Și, foarte important, băncile care înregistrează pierdere contabilă înainte de calculul taxei pe lăcomie, la finele semestrului, respectiv la finele anului, nu trebuie să achite taxa. Totodată, dacă taxa depășește profitul contabil, aceasta se achită în limita profitului contabil.
Taxa pe active reprezintă cheltuială deductibilă la stabilirea impozitului pe profit, mai scrie în OUG nr. 19/2019, iar modelul declarației sale va fi stabilit prin ordin al Fiscului.
În afară de influențarea negativă a cursului valutar, taxa pe lăcomie, în forma sa inițială, putea aduce probleme majore pentru bănci, au atras atenția specialiștii în ultimele luni.
În esență, exista riscul ca instituțiile bancare mici să nu mai poată rezista pe piață și să fie nevoite să-și închidă ușile, ceea ce putea duce la o reducere a ofertelor de creditare, dar și la o scădere a creditării. În plus, băncile mari își puteau retrage banii din țară. Poate cea mai mare problemă a taxei pe lăcomie, în forma sa inițială, era stabilirea ei în funcție de nivelul ROBOR, chestiune văzută ca o „inovație” a Guvernului nostru.
În forma inițială, băncile erau obligate să calculeze, să declare și să plătească trimestrial taxa pe active, conform OUG nr. 114/2018, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului vizat.