avocatnet.ro 
Încă din anul 2018, ca urmare a dublării, prin efectul legii, a plafonului pentru microîntreprinderi de la 500.000 euro la 1.000.000 euro, o serie de persoane juridice din mediul privat au trecut la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderii de 1% sau 3%, în cotă diferențiată, după cum firmele îndeplineau sau nu condiția referitoare la angajarea salariatului cu normă întreagă. O serie de reguli fiscale aplicabile au intervenit încă de atunci pentru firmele plătitoare de impozit pe profit ce au trecut la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderii.
O situație des întâlnită și în prezent, ce necesită o abordare fiscală corectă, în acest context, este cea a utilizării autoturismelor atât în scopul afacerii cât și pentru deplasări în scopuri personale (folosința mixtă).
Se știe că avantajul în natură la nivelul salariatului, ca urmare a folosinței autoturismului în scop personal, se taxează atât cu impozit pe salarii cât și cu contribuții sociale obligatorii. Există însă o excepție de la această regulă, precizată în Codul fiscal, care face diferența între a taxa sau nu folosința mixtă la nivelul angajaților.
Conform prevederilor art. 76 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, în categoria avantajelor de natură salarială intră utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii sau închiriat de la o terță persoană, în scop personal, cu excepția deplasării pe distanța dus-întors de la domiciliu sau reședință la locul de muncă/ locul desfașurării activitătii.
Contravaloarea avantajului în natură de care salariatul beneficiază prin utilizarea autoturismului în scop personal, este, așadar, bază de calcul pentru:
- impozitul pe salarii;
- contribuțiile sociale obligatorii.
Există însă o excepție. Din punct de vedere al impozitului pe venit, la art. 76 alin. (4) lit. ț) din Codul fiscal se prevede că nu sunt considerate venituri salariale impozabile avantajele sub forma utilizării în scop personal a vehiculelor pentru care cheltuielile sunt deductibile în cotă de 50% conform prevederilor art. 25 alin. (3) lit. l) şi art. 68 alin. (7) lit. k) din Codul fiscal.
Cu alte cuvinte, doar în cazul plătitorilor de impozit pe profit și a plătitorilor de impozit pe veniturile din activități independente în sistem real, ce deduc cheltuieli auto în cotă de 50% în cazul folosinței unui vehicul, utilizarea în scopuri personale a autoturismului societății nu reprezintă avantaj în natură și nu se impozitează la nivelul salariatului.
În cazul microîntreprinderii, neexistând conceptul de deductibilitate a cheltuielii ca în cazul firmelor plătitoare de impozit pe profit și în lipsa unor prevederi exprese referitor la neimpozitare și pentru salariații unei microîntreprinderi, se va proceda la impozitarea avantajului în natură cu impozit pe salarii și taxarea cu contribuții sociale.
Conform prevederilor din normele metodologice ale Codului Fiscal, evaluarea avantajelor în natură sub forma folosirii numai în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii se face astfel:
- evaluarea folosinței cu titlu gratuit a vehiculului se face aplicându-se un procent de 1,7% pentru fiecare lună, la valoarea de intrare a acestuia;
- în cazul în care vehiculul este inchiriat de la o terță persoană, avantajul este evaluat la nivelul chiriei.
Evaluarea utilizării în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii cu folosință mixtă se face astfel: pentru vehicule evaluarea se face conform normelor metodologice ale codului, adică 1,7% pentru fiecare lună, la valoarea de intrare a acestuia, iar avantajul se determină proporțional cu numărul de kilometri parcurși in interes personal din totalul kilometrilor.
Având în vedere cele expuse, în cazul microîntreprinderii, pentru aplicarea unui corect tratament fiscal utilizării autoturismelor cu folosință mixtă, se impune analizarea cu prioritate a informațiilor furnizate de foaia de parcurs. Important de menționat aici este că, pentru a determina kilometri parcurși în interes personal, proporțional cu total kilometri parcurși, se va apela, evident, tot la foaia de parcurs, care se va întocmi și in cazul folosinței mixte.
Deplasările în scopul activității economice includ, spre exemplu, deplasări la sediul unui potențial client pentru negocierea semnării unor contracte, deplasare la sediul unor clienți cu care firma are deja contracte încheiate, pentru renegocierea unor condiții contractuale, deplasare la bancă, Administrația Fondului pentru Mediu etc.
Dacă din foaia de parcurs întocmită de salariatul unei microîntreprinderi reiese ca au fost efectuate deplasări 100% în scopul activității economice, utilizarea autoturismului a fost integral în scopul afacerii, nu va mai exista riscul reconsiderării unui avantaj în natură la nivelul salariatului și nici cel de plată a unor taxe salariale suplimentare.
catal1
Comentarii articol (5)