UPDATE: Ordinul de protecție provizoriu: Peste 5.000 de ordine emise de polițiști anul acesta

Din 28 decembrie 2018, ordinele de protecție pot fi date și direct de către polițist - ordinele de protecție provizorii, așa cum sunt numite în Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violentei în familie și reglementate în mod special printr-un ordin de ministru.

"În primele 8 luni ale anului 2019, la nivel național, polițiștii au emis 5.096 de ordine de protecție provizorii, dintre care 1.850 au fost transformate în ordine de protecție (...) Cea mai parte a ordinelor de protecție provizorii a fost emisă la solicitarea victimelor, 39 la solicitarea altor persoane și 53 la solicitarea altor instituții abilitate în acest sens. Din punct de vedere al locului comiterii faptei, 67% dintre ordinele de protecție provizorii au fost emise pentru fapte comise în mediul urban. În primele 8 luni ale anului, față de aceeași perioadă a anului trecut, au fost înregistrate scăderi cu peste 30% la sesizările de vătămare corporală, cu peste 5% la infracțiunile de omor și cu aproape 10% la tentativă de omor. De asemenea, sunt în scădere faptele de șantaj (cu 20%) și abandonul de familie (cu 5,6%). Din punct de vedere al locului comiterii faptelor, cele mai multe infracțiuni (77%) s-au comis la domiciliul subiecților", transmite Poliția Română.

Până în decembrie anul trecut, polițiștii nu puteau să dea astfel de ordine ei înșiși, pentru că asta cădea în competența unui judecător - altfel spus, cererea de emitere a unui astfel de ordin se înainta unui judecător și dura câteva zile până când cererea se aproba (sau nu) și puteau fi luate măsuri concrete în baza respectivului ordin. Nu că judecătorul ar fi dispărut acum din schemă, nici pomeneală, doar că modificarea legii și introducerea acestor ordine de protecție provizorii a însemnat acoperirea unei perioade de timp -- cea de până la încuviințarea ordinului de către judecător -- în care se puteau întâmpla multe, dar și în care agresorul nu putea fi îndepărtat pe loc din locuința victimei.

Acum, ordinul dat de polițist e înaintat apoi unui procuror, pentru confirmare. Acesta, mai departe, trimite ordinul confirmat și alte documente alăturate la judecătorie, demers prin care se cere ordinul de protecție "obișnuit", prin care se pot dispune măsuri pentru până la șase luni de la data emiterii sale.

Ca să facem o comparație, dintr-o informare a Poliției Române aflăm că, în primele 11 luni ale anului trecut, au fost emise de către instanțele judecătorești 3.438 de ordine de protecție, cele mai multe la solicitarea victimelor (3.393), alte 22 la solicitarea procurorului și 23 la solicitarea altor instituții cu atribuții în domeniu. În ritmul dat de primele luni ale acestui an, devine previzibil că numărul ordinelor de protecție provizorii va fi unul destul de mare la finele acestui an, dar va trebui să așteptăm să vedem câte dintre aceste ordine provizorii se transformă, sub bagheta unui judecător, în ordine de protecție obișnuite, cu aplicare extinsă.

"În primele 11 luni ale anului trecut (2018 - n.red.), la nivel national, au fost sesizate 35.623 de infracțiuni din sfera violenței domestică (52,3 % în mediul urban și 47,7 % în rural). Dintre acestea, ponderea cea mai mare parte este reprezentată de faptele de «lovire sau alte violențe» – 58,6%, urmate de „amenințare” – 7,25%, «abandon de familie» – 21,33% și «nerespectare a ordinelor de protecție» - 3,71%. Din punct de vedere al locului comiterii faptelor, cele mai multe infracțiuni s-au comis la domiciliul subiecților (75% din totalul infracțiunilor)", informa Poliția Română la începutul acestui an.

Polițiștii pot interveni în cazurile de violență domestică din oficiu sau atunci când primesc sesizări, acestea putând să vină chiar din partea unor persoane care nu sunt parte în conflict, dar care au asistat la actele de violență, le-au auzit ș.a.m.d. Ordinul de protecție provizoriu este emis dacă polițistul, în baza unui chestionar cu câteva întrebări adresate victimei, vede că sunt bifate câteva criterii în dreptul cărora legea stabilește că există un risc iminent pentru victimă, pentru viața și integritatea sa fizică - un risc care s-ar produce dacă agresorul ar mai rămâne în aceeași locuință cu ea.

Așa cum spuneam mai sus, partea bună a acestei noi reglementări e că face posibilă emiterea acestui ordin mult mai repede, premergător celui obișnuit, încuviințat de judecător. Ce poate dispune polițistul, prin acest ordin, potrivit legii:

• așa cum spuneam, evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
• reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința comună (se va dispune cu măsura de mai sus);
• obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate prin acesta;
• obligarea agresorului de a nu comunica, sub nicio formă, cu victima sau cu membri de familie ai acesteia;
• obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
• predarea de către agresor organelor de poliție a armelor deținute.

Respectarea acestor ordine, a măsurilor dispuse prin acestea, este o cu totul altă discuție însă. Nu doar din perspectiva agresorului care alege să treacă peste obligațiile și interdicțiile ce-i sunt impuse, cât și din perspectiva prevenirii faptelor prin care încalcă agresorii ordinele de protecție.

Dintr-un raport al Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați putem vedea că, în 2017, au fost emise 2894 de ordine de protecție, cu 1011 cazuri de încălcări de ordine de protecție - încălcări constatate de autorități (numărul putând fi, așadar, mai mare).

Problema violențelor domestice nu se rezumă, de fapt, doar la prevenirea unor chestiuni prin emiterea unor ordine de protecție și la sancționarea faptelor deja comise prin instrumentele pe care legea le pune la dispoziție. Problema violențelor domestice cuprinde și o importantă componentă de servicii sociale pentru victimele violențelor domestice și una de prevenire.

O parte din prevenire înseamnă și conștientizare, care se poate realiza numai prin informare și prin atenția pe care opinia publică alege să o plaseze în acestă direcție. Cât despre serviciile sociale prevăzute de lege (de la centre de găzduire de urgență, locuințe protejate și centre de recuperare pentru victime, până la cele destinate agresorilor), acestea sunt de competența autorităților, a statului, cu totul - de la alocarea de fonduri la folosirea corespunzătoare a acelor fonduri, la nivel local.

Ca o concluzie, legislativul poate să vină să impună măsuri dacă nu excelente, măcar satisfăcătoare prin care să fie rezolvate niște probleme sau preîntâmpinate niște riscuri; or, din perspectivă legislativă, ordinul de protecție provizoriu este un pas important pentru victimele violențelor domestice. Dar e necesar ca executivul, administrația centrală și locală, să facă pașii următori, iar puterea judecătorească să nu paralizeze, din inerția aplicării legii, demersuri făcute pentru protecția victimelor agresiunilor domestice.