Activarea articolului 7 în cazul României: Ce presupune acest mecanism la nivelul Uniunii, de fapt

Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Margaritis Schinas, a anunțat oficial într-o conferință de presă că prim vice-președintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, le-a transmis o scrisoare președintelui Iohannis, prim-ministrului Viorica Dăncilă și președinților celor două Camere ale Parlamentului român (Senatul și Camera Deputaților) prin care le-a pus în vedere că UE este hotărâtă să demareze procedurile pentru activarea articolului 7 din Tratatul UE dacă România adoptă noile modificări ale legilor din domeniul justiției

Atunci când unul din statele membre încalcă valorile pe care se întemeiază UE (printre care se numără și statul de drept), articolul 7 prevede „pedeapsa” pe care UE o are la îndemână. Procedura de activare a articolului 7 presupune o serioasă formă de sancțiune pe care UE o poate impune unui stat membru, respectiv suspendarea dreptului de a vota în Consiliul UE.

Articolul 7 prevede un mecansim conceput pentru a împiedica statele membre să adopte politici care amenință instituțiile democratice și care au potențialul de a regresa valorile europene și statul de drept.

Procedura este declanșată în momentul în care există un „risc clar” că un stat membru încalcă valorile fundamentale ale UE: "Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților", potrivit articolului 2 din Tratatul UE.

Procedura de activare a articolului 7 are două faze. Primul pas în această procedură este cadrul UE pentru statul de drept ("Rule of Law Framework"), un proces de consultări care au scopul de a apăra și de a preveni încălcarea standardelor statului de drept dintr-o țară membră. În acest proces, CE oferă o serie de recomandări pe care statul în cauză trebuie să le respecte pentru a evita activarea articolului 7.

Pentru ca propunerea să fie adoptată, o majoritate de două treimi din membrii Parlamentului European trebuie să determine dacă țara în cauză încalcă valorile UE.

A doua fază a procedurii o reprezintă avertismentul formal și recomandările făcute de Consiliul European. Odată ce problemele sunt adresate, statele membre trebuie să decidă în unanimitate (excluzând țara în cauză) dacă este necesară activarea procedurii de sancționare și suspendarea dreptului de vot al statului respectiv în Consiliul UE.

Consecința imediată a acestei proceduri o reprezintă suspendarea anumitor drepturi ale statului în cauză, printre care și dreptul de a vota în Consiliu. Acest lucru înseamnă că statul respectiv nu își mai poate exprima prin vot părerea asupra deciziilor care se iau la nivelul Uniunii, chiar dacă deciziile respective i se aplică. Practic, statul membru căruia i s-a suspendat dreptul de vot nu mai are niciun cuvânt de spus în Consiliu.

Măsura nu a fost niciodată declanșată până acum doi ani. În decembrie 2017, Comisia Europeană a activat articolul 7 împotriva Poloniei din cauza reformelor sale controversate asupra justiției, iar Parlamentul European a votat în septembrie anul trecut să pornească procedurile împotriva Ungariei, pentru nerespectarea statului de drept.