În ce condiții se poate dispune în 2019 liberarea condiționată

În cazul pedepsei cu închisoarea, deținutul poate fi liberat condiționat dacă a îndeplinit cumulativ următoarele patru condiții:

• dacă a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul în care aceasta este mai mică de zece ani (de exemplu, dacă un dețiunt are o pedeapsă de trei ani și jumătate, atunci el va putea fi liberat condiționat doar după executarea a cel puțin doi ani și trei luni din pedeapsă), sau cel puțin trei pătrimi din pedeapsă, dar nu mai mult de 20 de ani în cazul în care pedeapsa este mai mare de zece ani (dacă, de exemplu, deținutul a primit o pedeapsă cu închisoarea de zece ani, atunci poate fi liberat condiționat doar după o perioadă de șapte ani și jumătate);
• dacă se află în executarea pedepsei într-o închisoare cu regim deschis sau semideschis;
• dacă a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afara cazului în care dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
• dacă instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

În cazul în care deținutul ar mai fi avut de executat doi sau mai mulți ani din pedeapsă în momentul liberării, atunci el va fi supus anumitor obligații precise și anumitor măsuri de supraveghere, printre care să se prezinte la serviciul de probațiune atunci când i se cere, să primească vizitele supraveghetorului sau să anunțe orice deplasare care ar depăși cinci zile. I se mai poate impune inclusiv să urmeze programe de reintegrare socială, să nu comunice sau să nu viziteze anumite persoane, să nu conducă și să nu poarte arme.

Dacă deținutul a împlinit vârsta de 60 de ani, atunci liberarea condiționată se poate dispune după executarea a cel puțin jumătate din pedeapsă (dacă nu depășește zece ani) sau a cel puțin două treimi din durata pedepsei (în cazul în care depășește zece ani).

În calculul fracțiunilor de pedeapsă se va ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.

Dacă deținutul a fost condamnat la închisoare pe viață, atunci primele două condiții pe care le-am enumerat mai sus se modifică. Concret, acesta trebuie să fi executat efectiv 20 de ani de detenție și să fi avut o bună conduită pe toată durata executării pentru a putea beneficia de liberarea condiționată. De asemenea, în acest caz, condamnatul va fi supus unui termen de supraveghere de zece ani de la data liberării condiționate.

În oricare dintre cazuri (fie că persoana a fost condamnată la închisoare sau pe viață), condamnatul va fi atenționat de consecințele la care se expune dacă va comite infracțiuni pe durata liberării condiționate sau dacă nu va respecta măsurile de supraveghere sau obligațiile care îi revin.

Dacă pe durata supravegherii, condamnatul, cu rea-credință (după cum specifică Codul penal), nu respectă măsurile impuse, atunci liberarea va fi revocată, iar instanța va dispune executarea restului de pedeapsă.

Prin intermediul liberării condiționate, condamnații încarcerați pot ieși mai repede din închisoare, în condițiile impuse de Codul penal. Potrivit unei statistici a Administrației Naționale a Penitenciarelor la începutul acestui an, în perioada 2014-2018 au fost liberați condiționat mai mult de 55.000 de deținuți. Dintre aceștia, doar 9.800 au revenit în penitenciar.