Cum combați dependența de ecrane a copiilor?

Articol scris de Ramona Dinescu

De câte ori nu te-ai luptat cu copiii tăi pentru a renunța la ecrane, fie că vorbim de televizor, laptop, tabletă sau telefon? Nu se termină mereu cu lacrimi amare din partea lui și cu apelative de genul: „Ești cea mai rea mamă din lume”?

De câte ori nu i-ai dat avertismente „mai ai 5 minute și apoi închizi!”? Și de câte ori avertismentele tale nu au fost ignorate complet?

Isabelle Filliozat este unul dintre cei mai renunmiți psihologi francezi, specializată în parenting pozitiv. Este autoarea multor cărți legate de educația copiilor și este o autoritate atunci când vorbește lumii întregi. Ea propune mai multe tehnici pentru a combate dependența de ecrane a copiilor lor fără efort, fără isterii, fără fire de păr alb. Cum? Haideți să vedem?

Știința din spatele dependenței de ecrane

Vi s-a întâmplat vreodată să se oprească curentul chiar atunci când mai erau câteva minute din cel mai important meci de fotbal? Sau ca cel mic să apese pe butonul telecomenzii și să închidă televizorul când era cea mai romantică scenă din filmul la care te uitati?

Este foarte greu să ieși din starea aia de plăcere pură pe care ți-a creat-o ecranul la nivelul creierului. Este greu pentru un adult, darămite pentru un copil.

„Atunci când noi, ființele umane, suntem absorbite într-un film sau într-un joc pe computer, mental, suntem în altă lume. Ecranele sunt hipnotizante pentru creier. Lumina, sunetele, ritmul imaginilor, toate pun creierul într-o stare fluidă. Ne simțim bine și nu vrem să facem nimic altceva. Cu siguranță, nu vrem ca situația să se schimbe. În timpul acestor momente, creierul produce dopamină, un neurotransmițător care eliberează stresul și durerea. Totul este bine, până ce ecranul este oprit. Nivelul de dopamină din organism scade brusc, fără avertisment, ceea ce poate, literalmente, să creeze o senzație de durere în corp. Această scădere la nivel hormonal, acest șoc psihic este cel care alimentează dependența de ecrane”, explică specialistul francez.

Nu contează că noi, părinții, spunem foarte clar că este momentul ca cel mic să se îndepărteze de ecran. Nu contează că am stabilit un timp limitat de la bun început și că am avertizat cu 5 minute înainte. Pentru noi este limpede și corect, dar pentru copil nu este. În timpul petrect în fața ecranului, creierul lui este spălat cu dopamină.

Iar în loc să-i oprești televizorul sau tableta, sfatul este să încerci să intri în zona lui.

Trucul pentru a combate dependența de ecrane? Construiește o punte.

De fiecare data când decizi că timpul pentru ecran se apropie de sfârșit, așează-te lângă copilul tău și intră în lumea lui.

Uită-te cu el la TV sau stai lângă el când se joacă pe computer. Nu e nevoie de mult timp, doar o jumătate de minut este suficientă ca să împărtășești aceeași experiență cu el. Apoi pune-i o întrebare legată de activitatea lui. „La ce te uiți?” ar fi o idee.

Alți copii au nevoie de întrebări mai specifice: „La ce nivel ai ajuns” sau „E o figură amuzantă acolo, în fundal. Cine e?”

În general, copiilor le place ca părinții să fie interesați de lumea lor. Dacă sunt prea absorbiți, nu renunța. Stai lângă ei puțin mai mult și adresează-le alte întrebări.

Magia vine prin comunicare

Odată ce copilul începe să răspundă, înseamnă că începe să iasă din zona aceea, înapoi în lumea reală. Vine înapoi într-o zonă în care devine conștient de existența ta, însă destul de încet. Dopamina nu scade brusc, deoarece ai construit o punte, o punte între locul în care se află el și cel în care ești tu. Puteți începe să comunicați și așa apare magia.

Poți alege să începi să discuți cu copilul despre faptul că e timpul să vă așezați la masă, să facă baie sau pur și simplu că e timpul să se îndepărteze de ecran. Datorită acelui minut de trecere ușoară, copilul va fi în spațiul în care te poate asculta și poate chiar reacționa la ceea ce-i spui.

Trucul acesta a ajutat mulți părinți să scape de calvarul opritului ecranului și să găsească cooperare din partea copiilor lor, așa că te sfătuim să îl încerci și cu micuțul/micuții tăi.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.