Care sunt efectele privitului la televizor in cazul copiilor mici?

Despre efectele televizorului asupra creierului uman se vorbeste de mult timp. In cazul copiilor sub 2 ani, efectele negative ale televizorului sunt si mai puternice decat in cazul adultilor, resimtindu-se ulterior in evolutia vietii sociale, si in evolutia cognitiva.

Fara televizor pana la 2 ani

Privitul la televizor este contraindicat pana cel putin la varsta de 2 ani, sustine Academia Americana de Pediatrie (AAP). Ca sa fie cat mai clar, AAP sustine ca, pana la aceasta varsta, copiii nu ar trebui lasati deloc sa se uite la televizor. Nici macar la programele asa-zis create special pentru bebelusi. Iar recomandarea AAP nu se refera doar la privitul la televizor, ci si la calculator, la diverse aplicatii de pe telefon si in general la orice inseamna gadget.

„Creierul unui nou nascut se tripleaza ca marime de la nastere pana la varsta de 24 de luni”, sustine profesorul de pediatrie Dimitri Christakis, coautor al cartii The Elephant in the Living Room: Make Television Work for Your Kids. „Iar creierul creste in functie de stimulii externi, in contextul unor experiente din lumea reala”, puncteaza Christakis.

Ulterior, dupa varsta de 2 ani, recomandarea AAP este ca micutii sa fie lasati sa se uite la televizor maximum 2 ore pe zi, iar ideal ar fi ca si parintele sa stea cu copilul in acest timp.

Copilul nu invata de la televizor

Cea mai mare capcana cu privire la televizor este ca multi parinti chiar cred ca este un lucru educativ pentru copiii lor. Pana la urma, toti vrem ca micutii nostri sa creasca mari si destepti. Iar cand copilul repeta un cantecel din desenele animate, reuseste sa numere pana la 10 in engleza alaturi de un personaj sau recunoaste formele geometrice care se perinda pe ecran, parintii se bucura ca cel mic tocmai a invatat un lucru nou. Deci privitul la televizor poate fi si educativ, nu? Ei bine, nu!

Numeroase cercetari au aratat ca bebelusii sub 2-3 ani sunt mult mai putin receptivi in a imita o sarcina atunci cand o vad la televizor, decat atunci cand o vad in realitate. Cu alte cuvinte, copilul va invata mult mai multe daca il tii cu tine in timp ce speli vasele si ii explici ceea ce faci, decat daca e lasat in fata televizorului la niste desene animate care se vor educative.

Experienta in fata televizorului este total diferita fata de realitate

in plus, imaginile de pe ecran se comporta total diferit fata de cele din lumea reala. La televizor, o minge este bidimensionala, pe cand copiii au nevoie sa isi dezvolte vederea si gandirea tridimensionala. O minge rostogolita are in realitate o miscare mai rapida la inceput, pentru ca apoi sa incetineasca si sa se opreasca. In schimb, la televizor, miscarea mingii este intrerupta, sacadata: vezi mingea plecand din mainile unui copil, apoi mingea in miscare si dupa aceea o imagine cu mingea care s-a oprit. Imediat dupa, mingea dispare brusc de pe ecran si e inlocuita de alt obiect. Pentru copiii mici, acesta insiruire de imagini nu are nicio noima. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca, in realitate, o minge poate fi atinsa, gustata, explorata, ceea ce pentru copiii este foarte important, mai ales la varste foarte fragede.

Televizorul suprastimuleaza copilul

Un alt aspect care trebuie luat in calcul este ca privitul la televizor nu relaxeaza copilul, ci de cele mai multe ori il agita si il suprastimuleaza. Imaginile luminoase care se succed rapid, secventele audio stridente si montajele rapide obosesc creierul. De aceea, multi copii sunt mai agitati si mai agresivi dupa ce se uita mult timp la televizor, chiar daca desenele nu contin nimic violent.

Mai mult, in timp, creierul ajunge sa se programeze pentru acest schimb rapid de imagini, astfel incat lumea reala va parea mult prea plictisitoare, iar cel mic va avea dificultati in a-si mentine concentrarea asupra unui lucru, cum ar fi un puzzle, timp mai indelungat.

Efecte pe termen lung ale ecranului

Studiile au mai aratat ca privitul la televizor inainte de varsta de 2-3 ani, mai multe ore pe zi, poate avea efecte negative inclusiv asupra dezvoltarii limbajului, a inteligentei emotionale, a capacitatii de memorare si, mai tarziu, asupra aptitudinilor de citire.

O alta problema este nu doar ceea ce fac copiii in timp ce se uita la televizor, ci si ceea ce nu fac. Mai exact, nu se joaca liber, nu-si pun imaginatia la contributie, nu se misca, nu exploreaza, nu invata activ prin manipularea lucrurilor din jur. La televizor, copilul doar priveste fara a interactiona, nu-si exerseaza limbajul si nu invata cum sa reactioneze la sentimentele altora.

Mai putina odihna

Si somnul copiilor are de suferit atunci cand acestia sunt lasati sa se uite ore in sir la televizor. Aceasta este concluzia unui studiu recent realizat de cercetatorii de la spitalul de pediatrie MassGeneral Hospital for Children si de la scoala de sanatate publica de la Harvard. Potrivit studiului, copiii dorm in medie cu 7 minute mai putin pentru fiecare ora de stat in fata televizorului, iar baietii sunt mai vulnerabili din acest punct de vedere decat fetele. Cercetarea a fost realizata pe 1.800 de copii cu varste cuprinse intre 6 luni si 8 ani.

Televizorul din fundal e si el nociv

In multe case, chiar daca cei mici nu sunt uitati in fata televizorului, acesta sta pornit aproape non-stop in fundal. Nici acest lucru nu este indicat.
Chiar daca copilul nu pare interesat de imaginile de la TV, faptul ca exista un permanent zgomot de fundal poate modifica modul in care copilul se joaca. Un studiu realizat la Universitatea din Massachusetts pe copii cu varste intre 1 si 3 ani a aratat ca, atunci cand televizorul era pornit in background, micutii se jucau mai putin, iar jocurile de imaginatie luau nastere cu mai multa dificultate. De altfel, copiii nici nu pot ignora in totalitate un televizor pornit, ei aruncand in medie o scurta privire catre ecran cam tot o data la 20 de secunde.

Iar cercetatorii si psihologii mai atrag atentia asupra unui lucru. Atunci cand televizorul este pornit in fundal, interactiunea adultului cu copilul este mai scazuta. In mod normal, un parinte spune in jur de 940 de cuvinte pe ora atunci cand un copil este in preajma. Daca televizorul e pornit, chiar daca nimeni nu urmareste ceva anume, numarul cuvintelor scade la 770 pe ora. Iar mai putina interactiune cu copilul inseamna si mai putine oportunitati de invatare pentru acesta, avand in vedere ca cei mici sunt “programati” sa invete de la om la om, inclusiv din expresia faciala a adultilor, din limbajul corpului, din tonul vocii.

Fara mese in fata televizorului

Acesta este alt aspect des intalnit. Copilul este hranit in fata televizorului sau a calculatorului, in ideea ca mananca mai bine. Si, de cele mai multe ori, chiar mananca mai bine. Problema este ca, fiind stimulat de imaginile la care se uita, este putin probabil ca el sa-si dea seama ca s-a saturat. Sau sa faca legatura intre ceea ce mananca si textura sau gustul alimentului respectiv. Se pierd astfel niste corelatii care l-ar putea ajuta sa continue sa manance sanatos si mai tarziu, atunci cand va putea alege singur, in curtea scolii sau in pauza de la serviciu, intre o prajitura sau un fruct. In plus, multe dintre reclamele care se adreseaza copiilor sunt la gustari total nesanatoase, iar copiii ajung sa asocieze pofta produsa de reclame cu ora mesei, ceea ce in final poate duce, din nou, la obiceiuri alimentare gresite.

La ce sa-l lasi sa se uite

Spuneam chiar la inceput ca, dupa varsta de 2-3 ani, Academia Americana de Pediatrie sustine ca privitul la televizor nu mai reprezinta o problema atat de mare, atat timp cat nu se fac excese si este vorba doar de una, maximum 2 ore pe zi. Nu toti specialistii sunt de acord cu varsta sau numarul de ore, dar toti atrag atentia asupra continutului.

De exemplu, Lisa Guernsey, autoarea mai multor carti despre efectele televiziunii asupra copiilor, sustine ca este foarte important ca desenele sau filmuletele sa fie cat mai simple. Sa aiba o poveste clara, care sa-l duca pe copil din punctul A in punctul B fara flashback-uri sau alte povesti secundare. De asemenea, autoarea recomanda desenele animate in care personajele dau impresia ca interactioneaza direct cu copilul, punandu-i intrebari de exemplu, si asteptand apoi ca cel mic sa rapunda. Desenele nu trebuie sa prezinte notiuni abstracte sau vagi, imaginile nu trebuie sa se succeada rapid iar montajul nu trebuie sa fie unul agresiv.

Multi specialisti le recomanda parintilor sa se uite si ei alaturi de copii la televizor, astfel incat experienta sa fie una comuna. Vorbeste cu cel mic despre ceea ce vedeti pe ecran, pune-i intrebari cu privire la actiune, pune tu povestea intr-un context din viata de zi cu zi, intreaba-l ce crede.

Atentie la violenta comica

Normal ca nicio mama nu-si va lasa copilul sa se uite la filme de groaza sau la desene animate foarte violente. Dar uneori exista scene violente si in filmuletele destinate copiilor mici, doar ca acestea sunt prezentate intr-un mod care se doreste a fi amuzant. De exemplu, un personaj de desene este lovit cu o bata de baseball, capul ii vajaie putin, dar apoi isi revine aproape instantaneu. Copiii mici nu vor intelege ca acest lucru nu este valabil si in viata reala, iar astfel ar putea ajunge sa priveasca violenta si loviturile ca pe un lucru fara consecinte, chiar amuzant.

Ce faci daca se mai intampla?

Desi efectele televizorului asupra copiilor nu sunt deloc benefice, nu trebuie nici sa iti pui cenusa in cap daca se mai intampla uneori sa-l lasi sa se uite la un filmulet scurt. Majoritatea psihologilor si cercetatorilor recunosc ca o perioada limitata de timp, cum ar fi circa 10-15 minute de televizor din cand in cand, nu vor „prosti” iremediabil copilul, chiar daca acesta are sub 2 ani. Atat timp cat este vorba de doar cateva minute in timp ce-i tai unghiile, de exemplu, sau ii faci aerosoli, nu este neaparat o problema. Poate deveni insa o problema atunci cand durata privitului la televizor este mai mare sau cand acest lucru se intampla zilnic.