Ce este autismul virtual sau cum ne îmbolnăvim copiii din cauza excesului de ecrane

Autismul indus de ecranele electronice

Noi studii clinice au demonstrat că mulți copii care petrec foarte mult timp în fața ecranelor, fie că vorbim de televizor, de jocuri video, tablete sau computere, prezinte anumite simptome etichetate ca „autism”. Când părinții iau decizia de a îndepărta copilul de ecrane timp de câteva luni, simptomele dispar. Termenul pentru acest fenomen este „autismul virtual” sau autismul indus de ecranele electronice.

Acest termen a fost descoperit de medicul român Marius Zamfir. România a înregistrat o creștere uimitoare a autismului în rândul copiilor internați în spital. Cauza a fost necunoscută, motiv pentru care medicul psihiatru a fost nevoit să sape în rapoartele spitalului în care au fost înregistrați toți pacienții. În aceste registre a descoperit un trend puternic: copiii diagnosticați cu autism stătea patru sau mai multe ore pe zi în fața a diferitelor tipuri de ecrane: televizor, computer, tabletă sau telefon.

Și SUA a raportat că a înregistrat o creștere în rândul copiilor diagnosticați cu autism virtual, lucru care îi îngrijorează atât pe părinți, cât și pe specialiști.

Conform statisticilor oferite de Center for Disease Control, situația este următoarea în America:

În 1975 era diagnosticat cu autism 1 copil din 5000.

În 2005, 1 copil din 500 de copii era diagnosticat cu autism.

În 2014, 1 copil din 68 de copii a fost diagnosticat cu autism.

Conform acestor date, se pare că un copil din SUA are risc de 100 de ori mai mare de a fi diagnosticat cu autism, astăzi în comparație cu anul 1975.

Efectele ecranelor în autismul virtual

Doi medici francezi, cu experiență în dezvoltarea copilului, Dr. Isabelle Terrasse și Dr. Anne-Lise Ducanda, au creat un canal de Youtube care furnizează unele răspunsuri legate de autismul virtual. Video-ul este denumit: „Screens: Danger for children from 0-4 years ols” (Ecranele: pericolul pentru copiii de la 0 la 4 ani). Acest video este făcut pe baza unui caz studiat la clinica Dr. Ducanda. Intenția acestor medici este de a-i informa pe părinți și pe profesori despre creșterea ratei de autism virtual și de a oferi soluții.

Cercetările lor au descoperit că unii copii, cu vârste între 0 și 4 ani care au fost diagnosticați cu autism, au înregistrat evoluții notabile doar din înlăturarea ecranelor din viața lor.

În acest video, Dr. Duncada demonstrează că există show-uri tv care îi învață pe copii să repete anumite cuvinte fără ca ei să știe însemnătatea acelor cuvinte. Un copil poate număra, însă copilul nu știe ce înseamnă numerele respective. De exemplu, copilul poate repeta cifra 3, dar dacă îl rogi să-ți dea trei creioane nu va ști să o facă. Dacă îi arăți o fotografie și îl întrebi ce face fetița din fotografie, el îți va răspunde cu ”ce face fetița din fotografie?”.

Copiii învață înțelesul cuvintelor prin intermediul interacțiunii sociale, prin joaca cu obiecte reale și cu ajutorul unei persoane care să se uite în ochii lor și să vorbească cu ei. Un copil învață cuvintele prin manipularea unei jucării pe care o are în mână prin simțirea ei cu gura și prin aruncarea ei de pământ. Creierul copilului înregistrează conexiunile.

Creierul unui copil mic nu se poate dezvolta fără simțul atingerii și fără interacțiune. Lumina și zgomotele unui ecran electronic captează atenția copilului, însă nu ajută o dezvoltare sănătoasă a creierului.

În schimb, ecranele sunt atât de fascinante încât copilului îi este dificil să facă altceva în loc.

Pe scurt, el devine distras de ecran și dependent.

De ce ecranele sunt atât de nocive

Ecranele izolează de asemenea copiii de interacțiunea umană ce este necesară pentru dezvoltarea abilităților de comunicare și pentru dezvoltarea limbajului.

Mai mult, zgomotele și luminile ecranelor, chiar și când este vorba despre desene animate, pot genera emoții dureroase cu care copilul nu poate coopera. Aceste sentimente pot conduce la comportamente violente și agresive în cazul unui copil mic.

Ceea ce este remarcabil cu privire la explozia diagnosticului de tulburări de spectru autist este că se corelează cu utilizarea crescută a televiziunii din 1975 și cu revoluția digitală.

În 1975 o familie obișnuită avea un singur televizor în casă. Azi, cu revoluția digitală, familiile au între 10 și 15 ecrane. Pe lângă televizoarele din ce în ce mai mari avem computere, laptopuri, tablete, smotphones și console de jocuri video.

Tabletele sunt semnalizate în cataloagele de jucării pentru bebeluși de la 6 luni.

Copiii mici sunt expuși ecranelor mult mai mult decât avertizările oferite de Academia Americană de Pediatrie care interzice copiilor până la doi ani accesul la ecrane în totalitate, iar copiilor mai mari le limitează accesul la maximum 2 ore pe zi.

Tratamentul autismului virtual

Interesant este că această creștere a autismului în rândul copiilor afectează mai ales copii din țările dezvoltate. Din perspectiva autismului virtual are sens ca țările care nu au experimentat revoluția digitală să nu înregistreze o creștere a autismului în rândul copiilor, când aceștia nu petrec mult timp în fața ecranelor.

Dr. Duncada a mai adăugat că pacienții ei care au petrecut o lună în Africa, fără ecrane, s-au întors înapoi fără simptome din spectrul autist.

Așadar, eliminarea ecranelor din viața copiilor pare să aibă beneficii majore pentru copiii diagnosticați cu autism.

Părinții au și ei nevoie de sprijin pentru a face această schimbare în viața lor și a copiilor lor, iar atunci când e nevoie, se poate apela la un terapeut. Când părinții fac aceste schimbări necesare și petrec mai mult timp cu copiii în jocuri interactive, efectele pot fi uimitor de benefice.

Sunt însă și specialiștii care cred că de fapt nu există „autism virtual”,  recunoscut de manualul de clasificare al tulburarilor mintale, si că această tulburare de dezvoltare nu poate fi încadrată la capitolul „tulburare de spectru autist”. Pe de altă parte, folosirea ecranelor de către copiii cu diagnostic de autism s-a dovedit utilă în recuperarea lor.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.