Noua lege pentru prevenirea spălării banilor: Ce noi obligații de cunoaștere a clientelei există

Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative a intrat în vigoare duminică și aduce o serie de schimbări importante pentru entitățile care sunt obligate să adopte măsuri specifice în domeniu (în special bănci, alte instituții financiare sau furnizori de jocuri de noroc). De exemplu, astfel de entități trebuie să raporteze Oficiului Naţional de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) tranzacțiile în numerar - în lei sau valută - care sunt cel puțin echivalentul în lei a sumei de 10.000 de euro (puteți citi mai multe detalii aici).

Alte schimbări importante au apărut în ceea ce privește obligațiile de cunoaștere a clientelei pentru entități precum cele menționate mai sus. În esență, obligația de cunoaștere a clientelei înseamnă că o bancă, de exemplu, trebuie să ia măsuri pentru a înțelege cine îi folosește serviciile sau care este sursa unor bani. Totul se desfășoară pe baza unei analize de risc.

Pentru o prezentare a situației pe vechea lege (Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului), puteți citi mai multe aici. În ceea ce privește Legea nr. 129/2019, prezentăm, mai jos, principalele modificări în privința obligațiilor de cunoaștere a clientelei:

1) În primul rând, s-a schimbat regimul sancționator în ceea ce privește nerespectarea obligațiilor de cunoaștere a clientelei. Deși pot fi aplicate mai multe sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor de cunoaștere a clientelei, principala schimbare este vizată de creșterea amenzilor aplicabile și de separarea amenzilor în două categorii: cele aplicabile persoanelor fizice și cele aplicabile persoanelor juridice.

În privința primelor, sancțiunea poate fi avertismentul sau amenda cuprinsă între 25.000 și 150.000 de lei. Pe vechea lege, sancțiunea era între 15.000 și 50.000 de lei. În același timp, persoanele juridice pot fi sancționate cu avertisment sau cu aceeași amendă prevăzută mai sus (între 25.000 și 150.000 de lei), dar ale cărei limite maxime se majorează cu 10% din veniturile totale raportate la perioada fiscală încheiată, anterioară datei întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

2) De acum, se vor aplica măsuri standard de cunoaștere a clientelei (măsurile, în sine, se referă la identificarea identității persoanei care folosește servicii - de exemplu, cele financiare) și atunci când se fac transferuri de fonduri de peste 1.000 de euro. 

3) În același context al măsurilor standard, noua lege prevede că acestea se vor aplica și în cazul comercializării de bunuri în valoare de cel puțin 10.000 de euro, de către profesioniști, atunci când astfel de tranzacții sunt în numerar și ocazionale. În cadrul vechii legi nu exista o asemenea prevedere expresă. Această obligație se referă la orice entitate care are obligații de cunoaștere a clientelei și care are un rol cu privire la tranzacția în cauză  (de exemplu, un notar). 

4) Și furnizorii de jocuri de noroc au obligații mai extinse de aplicare a măsurilor standard de cunoaștere a clientelei. Dacă, până acum, ei trebuiau doar să aplice măsurile standard „la cumpărarea sau schimbarea în cazinouri de jetoane a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a 2.000 euro”, acum ei mai trebuie să le aplice și cu privire „la momentul colectării câștigurilor”. De asemenea, nu este stabilită nicio limită minimă, în această privință.

5) O altă noutate este adusă de faptul că, în cazul fiduciilor, beneficiarii reali ai acestora trebuie identificați. Obligația se aplică atât atunci când beneficiarul este identificat în funcție de anumite caracteristici particulare, cât și atunci când identificarea se face în cadrul unei categorii. În orice caz, informațiile care să poată duce la identificare trebuie să existe la momentul plății sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobândite.

6) În privința monedei electronice, există anumite derogări de la obligația aplicării de măsuri de cunoaștere a clientelei. Derogările au la bază faptul că riscul este atenuat din cauza unor elemente, precum: instrumentul de plată folosit nu este reîncărcabil și poate fi folosit pentru plăți lunare de până la 150 de euro; instrumentul de plată este folosit exclusiv pentru achiziționarea de bunuri sau servicii; sau emitentul de monedă electronică monitorizează suficient tranzacțiile sau relația de afaceri, pentru a permite depistarea tranzacțiilor neobișnuite sau suspecte. O anumită derogare era permisă și în baza vechiului Regulament de aplicare a Legii nr. 656/2002, însă era vorba doar de aplicarea unor măsuri simplificate de cunoaștere a clientelei (nu de o derogare completă, cum e cazul în prezent).

7) Noul cadru legislativ pune accentul puternic pe reglementări sectoriale, în stabilirea măsurilor de cunoaștere a clientelei. Practic, astfel de reglementări sectoriale sunt adoptate în domenii specifice (de către Banca Națională a României sau de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, de exemplu). O prevedere specifică a noii legi, în acest sens, este că, în activitatea de identificare a clienților și a beneficiarilor reali, entitățile obligate să își cunoască clientela vor urmări - printre altele - să obțină date și informații cerute prin reglementări sectoriale.

8) Legea nr. 129/2019 stabilește mai multe cazuri concrete în care trebuie să se aplice măsuri suplimentare de cunoaștere a clientelei (astfel de măsuri implică obținerea de informații suplimentare privind tranzacțiile, în special cele referitoare la circumstanțele și scopul acelor tranzacții). De exemplu, se vor aplica astfel de măsuri pentru tranzacții făcute cu persoane din țări din afara Uniunii Europene și care au fost identificate de către Comisia Europeană ca fiind țări terțe cu un grad înalt de risc (în privința spălării de bani sau a faptelor de finanțare a terorismului). Un alt exemplu se referă la cazurile care urmează a fi identificate prin reglementări sectoriale.

9) Atribuirea, către un terț, a unei asiguări de viață sau a uneia legate de investiții obligă instituțiile de credit și pe cele financiare care cunosc atribuirea în cauză să identifice beneficiarul real al unei astfel de operațiuni.