Obligația de cunoaștere a clientelei nu se extinde și la tranzacțiile reduse cu monedă electronică

Recent, a intrat în vigoare Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Ea reprezintă noul cadru legislativ aplicabil în domeniu și prevede o serie de obligații mai extinse de cunoaștere a clientelei pentru anumite entități (de exemplu, bănci sau emitenți de monedă electronică). În același timp, Legea nr. 129/2019 determină și faptul că există anumite activități care, din cauza gradului de risc scăzut în privința spălării de bani sau finanțării terorismului, pot fi exceptate de la măsuri de cunoaștere a clientelei.

Astfel de activități pot fi tranzacțiile cu monedă electronică, atunci când acestea au valori reduse și mai sunt îndeplinite o serie de obligații. Esența este că astfel de tranzacții implică, de regulă, o sumă mică de bani și persoana care emite instrumente de plată cu monede electronice are, oricum, implementate măsuri de identificare a tranzacțiilor neobișnuite.

În orice caz, condițiile cumulative care să permită neaplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei în privința tranzacțiilor cu monedă electronică sunt:

• instrumentul de plată nu este reîncărcabil sau are o limită maximă de 150 euro pentru tranzacțiile de plăți lunare (și limita respectivă poate fi utilizată numai într-un stat membru al Uniunii Europene);
• suma maximă depozitată electronic nu depășește 150 euro;
• instrumentul de plată este utilizat exclusiv pentru a achiziționa bunuri sau servicii;
• instrumentul de plată nu poate fi finanțat cu monedă electronică anonimă;
• emitentul efectuează o monitorizare suficientă a tranzacțiilor sau a relației de afaceri pentru a permite depistarea tranzacțiilor neobișnuite sau suspecte.

În același timp, dacă are loc o răscumpărare, în numerar, a valorii monedei electronice, derogarea de la aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei nu se va aplica, atunci când răscumpărarea vizează ceea ce depășește 150 de euro.

Atenție! Moneda electronică este diferită de criptomonede. În timp ce prima se referă la tranzacții desfășurate electronic cu monedă emisă de Bănci Naționale, criptomonedele reprezintă „bani” virtuali care se bazează pe tehnologie specifică (blockchain). Valoarea lor este dată de mecanismul cererii și al ofertei, fiind încă discutabil dacă ele reprezintă bani propriu-ziși sau doar active („assets”) financiare.

Faptul că există derogare de la obligația de cunoaștere a clientelei, atunci când vorbim de tranzacții reduse prin intermediul monedei electronice, este firesc. În special dacă ne gândim la contextul mai general în care se încearcă determinarea folosirii monedei electronice pentru tranzacții obișnuite.

O aplicare a măsurii de cunoaștere a clientelei la orice schimb ce implică astfel de monedă ar putea fi excesivă, în special în condițiile în care se dorește facilitarea accesului pe piață a companiilor nebancare care oferă alternative financiare la servciile tradițional prestate de bănci (puteți citi, aici, mai multe detalii despre o modalitate de a facilita accesul pe piață unor astfel de instituții financiare diferite de bănci).

Dacă astfel de entități non-bancare ar fi nevoite să aplice măsuri de cunoaștere a clientelei la orice tranzacție efectuată în baza unui instrument de plată emis de ele, ar putea suferi un dezavantaj concurențial față de bănci. Cele din urmă au resurse vaste și departamente de conformare largi. Pentru ele, conformarea nu ar fi așa problematică, însă pentru întreprinderile mai mici nevoia de a investi resurse vaste pentru a se putea conforma reglementărilor relevante le-ar putea bloca accesul pe piață sau posibilitatea de a se menține acolo. Astfel, o aplicare excesivă a obligațiilor de cunoaștere a clientelei ar putea avea mai multe efecte negative decât pozitive.

De aceea, noua lege reprezintă un progres față de vechea lege (mai exact, e vorba de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului), în condițiile în care cea din urmă permitea maximum aplicarea de măsuri simplificate (măsuri minime care să permită identificarea unui client) la tranzacții reduse cu monedă electroncă - nicidecum lipsa lor totală, cum e cazul cu Legea nr. 129/2019.