Cum îți ajuți copilul să se adapteze în clasa pregătitoare și să nu fie anxios

Articol scris de Diana Onuțu.

Primul contact al copilului cu școala are loc prin povestirile părinților sau ale fraților mai mari, prietenilor de joacă, bunicilor și ale altor persoane cu care interacționează. Primul pas prin care îl putem ajuta pe copil să se adapteze mai ușor la școală este să cunoaștem aceste povești, mituri și zvonuri care ajung la urechile copilului nostru. Pregătirea poate începe încă din ultimul an de grădiniță. Ce știe copilul despre școală? Ce a auzit de la educatori? Ce i-au spus copiii mai mari? Ce emoții îi trezesc toate aceste păreri și istorioare?

Nu dramatiza și nu exagera

Desigur, fiind cea mai importantă persoană de atașament, tu, părintele, ai rolul principal în a explica copilului ce înseamnă această nouă etapă. Eu sunt adepta echilibrului în toate aspectele vieții, iar prezentarea anilor de scoală nu este o excepție. Nu îi învăluiți totul în roz – “vai, mami, este minunat la școală! O să te distrezi de minune, o să înveți o grămadă de lucruri noi, o să ai o mulțime de prieteni, o să înveți să citești”. Această imagine feerică îi poate crea copilului expectanțe greșite și nerealiste.

Atunci când realitatea va veni ca un duș rece, cel mic se poate simți mințit (și asta îi va scădea încrederea în tine pe viitor) sau inadecvat – „pentru mama școala a fost ușoară și frumoasă, pentru mine este greu și nu îmi place => eu sunt greșit”.

În același timp, nici o dramatizare excesivă a schimbării nu este de bun augur – „o să vezi tu după ce te duci la școală! Joacă-te acum cât mai poți că de la toamnă s-a terminat cu distracția! O să faci teme toată ziua, trebuie să stai în bancă fără să te miști și dacă nu ești atent la doamna învățătoare ai încurcat-o”. Genul acesta de conversație nu face decât să crească nivelul de anxietate al copilului, ceea ce poate duce la insomnie, frica de a merge la școală care vine la pachet cu dificultăți de adaptare și retragere socială.

Păstrează joaca la capitolul Priorități

Fii sincer cu copilul tău, împărtășește cum a fost pentru tine în primul an de școală. Ce ți-a plăcut și în ce fel școala a fost mai interesantă decât grădinița, cu ce ți-a fost greu și cum ai învățat să faci față. Desigur, cu fiecare conversație pe care o veți purta pe acest subiect este indicat să îi întărești copilului tău faptul că nu va trece singur prin această experiență, că voi, părinții, veți fi acolo să îl ajutați cu adaptarea la noul program și cu temele atunci când nu se descurca, că școala și temele vor fi prioritare, dar asta nu înseamnă că nu se va mai juca sau că nu veți face și activități plăcute împreună.

Până la urmă, spiritul liber și jucăuș nu trebuie să moară niciodată, cu atât mai puțin atunci când cel mic începe școala.

Cum resimt copiii trecerea de la grădiniță la școală?

Încheierea anilor de grădiniță reprezintă pentru cei mici trecerea la o nouă etapă de viață denumită și „copilăria mare”, perioadă cuprinsă între 6 și 14 ani. Asta înseamnă că odată cu clasa pregătitoare începe și o noua etapă biologică în viața celui mic.

Copilul tău pășește spre un cu totul alt univers, un univers în care regulile se schimbă, în care ceilalți par să aibă alte așteptări de la el. Va sta mai mult în bancă, va avea mai multe responsabilități, va învăța să fie evaluat pentru efortul depus după alte standarde decât cele cu care a fost obișnuit la grădiniță, va avea alt program, iar adulții din noua instituție vor avea altă atitudine față de el care acum este un „copil mare” de la care se pretinde o anume maturitate.

Imaginează-ți cât de greu este pentru tine atunci când mergi la un job nou și toate standardele de performanță se schimbă, colegi, șefi și reguli noi. Aceasta este starea pe care și copilul tău o trăiește, doar că pentru o persoană cu o experiență de viață atât de limitată, „șocul” este mult mai puternic. Nu e de mirare că atât de mulți copii se simt dezorientați și anxioși în primele luni de școală.

Desigur, adaptarea la noua viață poate să fie mai ușoară sau mai dificilă în funcție de câțiva factori printre care: tipul de personalitate și istoria de viață a micuțului tău, implicarea părinților și mediul de la școală.

Semnele că se adaptează greu. Cum să îl ajuți

Câțiva indici care iți pot transmite că cel mic are o dificultate de a se adapta la școală sunt stările de tristețe și anxietate, faptul că cel mic plânge și nu vrea să meargă la școală, tulburări ale somnului, vise urâte, apatie, lipsa poftei de mâncare, comportamente agresive sau auto-agresive, stimă de sine proastă, lipsa poftei de joacă.

Primul pas este întotdeauna să discuți cu micuțul tău și să îl întrebi ce îl frământă. Autodezvăluirea va fi înlesnită de o relație în prealabil bună cu copilul. Însă dacă acesta se deschide mai greu față de tine poți începe prin a-i spune că ai observat că pare să îl supere ceva, că tu ești acolo pentru el, disponibil să îi vii în ajutor. Spune-i că orice ar fi, e important să îți povestească, pentru că un necaz împărtășit este mai ușor de dus.

Trebuie să mai știe că îl iubești necondiționat și că poți să îl ajuți să găsească cea mai potrivită soluție. Nu îl certa și nu îl forța. Poate este luat pe nepregătite și nu îți poate povesti acum, dar dacă te vede deschis și interesat va veni el să discute.

Bucură-te de micile lui progrese

Indiferent dacă îi vine greu să înțeleagă ce se predă la școală, nu se poate împrieteni cu colegii sau pur și simplu este speriat de noul stil de viață, critica și cearta nu îl vor ajuta la nimic – „cum de toți copii pot să înțeleagă și numai tu ai probleme?”. Ajută-l cu ce îți cere și spune că are nevoie, chiar dacă asta înseamnă un efort în plus pentru tine, cel care oricum muncește prea mult peste program.

Laudă întotdeauna reușitele indiferent cât de mici sau neimportante ți se par! Poate că vă chinuiți împreună de câteva luni să învețe 2-3 litere sau matematica îi dă bătăi de cap chiar și la cele mai ușoare nivele. Indiferent cât de mic este progresul lui, laudă-i întotdeauna reușita. Un „bravo, sunt mândru de tine” spus din toată inima poate avea efect motivațional de sute de ori mai mare decât „era și cazul să știi! De câte luni mă tot chinui cu tine?”.

Nu ezita să discuți cu învățătoarea ca să afli ce se întâmplă la școală. Dacă există o problemă de adaptare, cu siguranță ea poate fi observată și în mediul școlar și în funcție de forma pe care o ia, vei ști cum să acționezi mai departe. De asemenea, poate fi o idee bună să menții o relație mai apropiată cu câțiva dintre părinții din clasă. Dacă un număr mai mare de copii trece prin stări asemănătoare, poate fi luată în calcul posibilitatea ca adaptarea să fie îngreunată de factori ce țin de școală, și nu de copil: comportamente severe sau agresive ale cadrului didactic, programa prea solicitantă sau bullying.

Cele mai frecvente greșeli pe care le fac părinții în primul an de școală

Educă-ți copilul să învețe de plăcere, nu de frică. Copilul tău trece deja printr-o etapă foarte dificilă, critica și așteptările exagerate cu privire la performanța școlară cu siguranță nu își au locul acum. Desigur, este sănătos să îl înveți respectul pentru școală și procesul de educație, să fie responsabil cu cerințele curriculare și să se poarte frumos cu colegii. Cu toate astea, trebuie să înțelegem că vorbim despre niște copii care au calități și defecte, la fel ca orice om, că sunt mai buni la anumite materii pentru că îi pasionează (ceea ce este minunat!) și mai puțin strălucitori la altele.

Fii realist și sincer cu tine, nici tu nu ești bun la toate (semn că ești un om cât de poate de adaptat și de sănătos)! Gândește-te la cum erai tu la vârsta lui. Poate îți plăcea la nebunie să citești, dar îți venea să o iei la fugă când vedeai cifre, sau poate erai as la matematică, dar încercai să găsești orice scuză să fii scutit de la sport. Cerințele exagerate și critica minuțioasă pentru orice scăpare nu fac decât să crească nivelul de anxietate, să scadă stima de sine și să pună bazele unui adult mereu nemulțumit de sine și obsedat de control. Chiar vrei asta?

Nu îi restricționa timpul de joacă! Din nou, pledez pentru echilibru! Nu îl lăsa să meargă la școală cu temele nefăcute și lecțiile neînvățate pentru că trebuie să se joace. Pe de altă parte, joaca și relaxarea nu sunt doar activități de weekend (valabil și pentru voi, părinții!). Un adult care muncește 8 ore pe zi la birou este complet epuizat la final de program.

Copilul tău preșcolar are 6 ani, câte ore de muncă crezi că sunt potrivite pentru el? Sunt suficiente temele de la școală și orele petrecute acolo, restul timpului este al lui. Să îl înveți să se bucure de timpul liber este la fel de important pentru o viață fericită cât este și să aibă o carieră strălucită. Din nou, valabil și pentru tine!

Diana Onuțu este psiholog clinician cu formare de bază în psihoterapiile centrate pe resurse și soluții și formare continuă în psihoterapie pentru copii, cuplu și familie. Are experiență în evaluare psihologică, psihoterapie și ateliere de dezvoltare personală. Mai multe detalii puteți găsi pe site-ul www.notitelepsihologului.ro.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.