Românilor și oricăror cetățeni europeni care fac plăți bancare prin debitare directă (prin acceptarea transferului, doar prin semnarea unei hârtii, fără să mai fie nevoie de un card) trebuie să le fie la fel de ușor să facă plăți în euro în orice stat al UE cum le-ar fi dacă ar face acele plăți în România, respectiv în țara lor de reședință, a reținut Curtea de Justiție a Uniunii Europene, într-o hotărâre recentă (C-28/18; Verein für Konsumenteninformation v Deutsche Bahn AG). Pentru aceasta, însă, e nevoie să fie îndeplinită o serie de condiții:
- să aibă cont deschis la o bancă din interiorul Uniunii Europene și
- să facă plata în euro, în interiorul Uniunii Europene (deci, prin intermediul SEPA - Zona unică de plăți în euro, despre care puteți citi mai multe aici).
Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, plata nu le poate fi refuzată pe motivul rezidenței. În hotărârea menționată anterior, un furnizor de servicii a refuzat să accepte o plată făcută prin debitare directă. Motivul a fost că beneficiarul serviciului nu își avea rezidența în același stat cu furnizorul.
Atenție! CJUE a reamintit că plata trebuie să se poată face indiferent de rezidența deținătorului contului, doar dacă furnizorul de bunuri sau servicii acceptă o asemenea metodă de plată. Însă el nu este obligat să accepte asemenea plăți. Cu alte cuvinte, doar dacă acceptă asemenea plăți, el trebuie să îi permită oricărei persoane cu cont deschis oriunde în UE să le facă.
De ce ar condiționa un comerciant acceptarea unei plăți de rezidența cumpărătorului
Debitarea directă, în esență, înseamnă că un cumpărător îi va da un mandat (fie pe hârtie, fie electronic) vânzătorului să obțină plata, printr-o cerere inter-bancară (practic, banca vânzătorului va face o solicitare băncii cumpărătorului, pentru ca aceasta să facă transferul din contul celui din urmă, în contul primului).
Însă transferul se face, ca regulă, în câteva zile de la momentul solicitării. În aceste condiții, există riscul, astfel cum a reținut și CJUE, să se poată face abuzuri (de exemplu, transferul să nu se poată face, din cauza insuficienței fondurilor). Însă Curtea a menționat că există alte modalități, pentru vânzător, prin care să se asigure că nu există riscul ca plată să nu se facă: de exemplu, în cazul menționat mai sus, fiindcă era vorba de un furnizor de servicii de călătorie cu trenul, tipărirea biletelor să se facă abia după ce vânzătorul a primit confirmarea plății.
Atenție! Debitarea directă trebuie diferențiată de utilizarea unui card de debit. Cum spuneam mai sus, debitarea directă se referă la faptul că un cumpărător acceptă, printr-un mandat, ca banca sa să facă un transfer în contul vânzătorului. Singurele informații care trebuie date, pentru debitare directă, sunt IBAN-ul și codul BIC (pentru identificarea băncii).
Comentarii articol (1)