10 decizii importante pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene le-a luat în 2015

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a hotărât, în luna octombrie, că Fiscul nu poate refuza contribuabilului dreptul de a-și deduce taxa pe valoarea adăugată (TVA), pentru tranzacțiile încheiate cu parteneri de afaceri inactivi din punct de vedere fiscal.

Deși hotărârea CJUE a fost dată într-o cauză în care erau vizate autoritățile fiscale din Polonia, avocatul Gabriel Biriș a explicat pentru AvocatNet.ro că prevederile sunt valabile și pentru țara noastră.

Judecătorii europeni au decis că autoritățile fiscale nu au dreptul să refuze deducerea TVA-ului pentru motivul că emitentul facturii nu mai are o autorizație de întreprinzător individual și că, prin urmare, nu mai are dreptul să folosească numărul de înregistrare fiscală atunci când această factură cuprinde toate informațiile prevăzute.

Mai multe amănunte despre această decizie CJUE, AICI.

O decizie luată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în luna octombrie ar putea să afecteze verificarea de către ANAF a persoanelor fizice cu venituri mari care prezintă un risc fiscal ridicat.

În litigiul dezbătut de CJUE, mai mulți contribuabili români dintre cei vizați de controalele ANAF sunt persoane care obțin venituri din activități independente. ANAF a transmis CNAS datele privind veniturile lor declarate, iar pe baza acestora, CNAS a solicitat plata restanțelor contribuțiilor la sistemul de asigurări de sănătate.

Mai multe informații despre această decizie CJUE, AICI.

Curtea Europeană de Justiție (CJUE) a decis că pasagerii trebuie să fie despăgubiți de transportatorii aerieni atunci când un zbor este anulat din cauza unor probleme tehnice neprevăzute.

În situația în care are loc anularea unui zbor, transportatorii aerieni sunt obligați de legislația europeană să ofere asistență și despăgubiri pasagerilor. Obligația rămâne valabilă și în atunci când anularea este cauzată de probleme tehnice neprevăzute, se arată într-un comunicat de presă referitor la Hotărârea CJUE în Cauza C-257/14.

Singura situație în care companiile aeriene scapă de plata despăgubirile este atunci când aceștia pot demonstra că anularea a avut la bază o serie de împrejurări extraordinare. În acest sens, judecătorii CJUE au apreciat că defecțiunile tehnice pot fi încadrate destul de rar în această categorie.

Mai mult informații despre această decizie CJUE, AICI.

Curtea de Justiție de Uniunii Europene (CJUE) a decis că, în cazul salariaților care nu au un loc de muncă fix, deplasările de acasă la primul client sau de la ultimul client acasă trebuie să fie considerate timp de lucru, nu de repaus.

„Curtea de Justiție declară că atunci când, precum în situația în cauză, lucrătorii nu au un loc de muncă fix sau obișnuit, timpul de deplasare pe care acești lucrători îl consacră deplasărilor zilnice de la domiciliu la locurile în care se află primul și, respectiv, ultimul client desemnați de angajatorul lor constituie timp de lucru în sensul acestei directive (Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, n.red). Curtea consideră că lucrătorii care se regăsesc într-o astfel de situație își exercită activitatea sau funcțiile pe întreaga durată a acestor deplasări”, se arată în comunicat.

Mai precis, judecătorii au considerat că, în timpul deplasărilor, salariații se află la dispoziția angajatorului, având în vedere că nu își pot petrece timpul după bunul lor plac. De asemenea, în cursul deplasărilor, se consideră că salariații se află, practic, la locul de muncă.

Mai multe informații despre această decizie CJUE, AICI.

Legislația comunitară stabilește că, în principiu, orice defect identificat de un consumator în termen de șase luni de la livrarea unui bun a existat și la momentul livrării. În acest sens, judecătorii Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) au stabilit ce aspecte trebuie să dovedească consumatorii pentru a putea beneficia de drepturile lor.

Judecătorii CJUE au subliniat că Directiva 1999/44/CE permite statelor membre UE să ceară consumatorilor – în vederea respectării drepturilor lor – să informeze vânzătorii cu privire la defectele găsite produselor în termen de cel mult două luni de la constatarea acestora.

Mai multe informații despre această decizie CJUE, AICI.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis, în luna aprilie, că șoferilor li se poate interzice să conducă pe teritoriul altui stat din Uniunea Europeană, în situația în care sunt inapți.

Cu alte cuvinte, în Hotărârea dată în Cauza C-260/13 se arată că șoferilor aflați temporar în alte state din UE le poate fi refuzată recunoașterea valabilității permisului auto. Cu o condiție însă: dacă, potrivit legislației țării respective, comportamentul ilicit îi face inapți să conducă un autoturism.

Judecătorii CJUE au arătat că statul în care își are reședința titularul permisului este cel competent să ia măsuri de restrângere, suspendare, retragere sau chiar anulare a documentelui. În tot acest timp, efectele rămân valabile pentru toate țările din Uniunea Europeană. În schimb, orice stat membru este autorizat să ia măsuri, ca urmare a comportamentului ilegal al șoferului pe teritoriul său, care se aplică doar în țara în cauză.

Mai multe informații despre această decizie CJUE, AICI.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât, în luna aprilie, că statul român nu poate scuti proprietarii de mașini de la plata taxei auto în condițiile în care mașinile au fost înmatriculate în țară și pentru care s-a plătit o taxă aplicabilă anterior declarată incompatibilă cu dreptul UE.

Judecătorii CJUE au arătat că scutirea de la plata taxei auto a mașinilor pentru care a fost achitată o taxă asemănătoare declarată incompatibilă cu dreptul UE nu poate să înlocuiască restituirea, cu tot cu dobândă, a taxei incompatibile. Mai mult, scutirea de acest fel încurajează vânzarea mașinilor din România și descurajează importul de mașini similare.

Mai multe informații despre această decizie CJUE, AICI.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis, în februarie, că instanțele naționale trebuie să se pronunțe în ceea ce privește caracterul abuziv al dobânzii și al comisionului de risc prevăzute în contractele de credit.

Decizia CJUE a fost pronunțată în cauza C-143/13, într-un litigiu dintre doi consumatori și Volksbank România. Judecătorii au primit o întrebare preliminară de la Tribunalul Specializat Cluj.

Mai precis, clienții băncii au considerat că mai multe dintre clauzele contractelor de credit pe care le semnaseră, printre care se numărau cele referitoare la caracterul variabil al ratei dobânzii și la „comisionul de risc”, aveau un caracter abuziv. Ei au solicitat autorităților să constate nulitatea caracterului abuziv al clauzelor.

Citiți mai multe despre această decizie CJUE, AICI.

Abonații la serviciile de telefonie sunt îndreptățiți să denunțe contractul, fără a fi penalizați, atunci când se fac modificări ale acestui document, prevede legislația europeană. Cu toate acestea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis, în luna noiembrie, că există o situație în care majorarea tarifelor practicate de furnizorul de servicii nu poate fi considerată o modificare contractuală.

Mai precis, nu reprezintă o modificare a condițiilor contractuale majorarea tarifelor de telefonie în funcție de indicele prețurilor de consum. Practic, abonații nu pot să denunțe contractul într-o astfel de situație.

Judecătorii CJUE au luat această hotărâre în Cauza C-326/14, într-un litigiu dintre o asociație a consumatorilor din Austria și furnizorul de servicii de telecomunicații A1 Telekom Austria. Furnizorul fusese reclamat pentru folosirea unei clauze contractuale ce prevedea ajustarea tarifelor în funcie de indicele anual al prețurilor de consum stabilit de Institutul Austriac de Statistică.

Mai multe informații despre această decizie CJUE, AICI.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis, în aprilie, că un contract de asigurare trebuie să prezinte în mod transparent, precis și inteligibil cum funcționează mecanismul asigurării, astfel încât consumatorul să poată evalua cu ușurință consecințele economice care rezultă din aceasta.

Decizia CJUE a venit după ce o instanță din Franța a fost sesizată cu un litigiu între o companie de asigurări și un client al acesteia. Mai precis, un cetățean francez a încheiat un contract de asigurare la momentul în care a semnat și actele pentru un împrumut imobiliar, care garanta o acoperire de 75% din rate în caz de incapacitate totală de muncă.

În urma unui accident de muncă, cetățeanul a ajuns în incapacitate permanentă parțială de muncă de 72%. Compania a refuzat să continue să acopere ratele împrumutului după ce un medic mandatat de societatea de asigurări a concluzionat că starea de sănătate a consumatorului făcea posibilă exercitarea unei activități profesionale adaptate pe fracțiune de normă.

Mai multe informații despre această decizie, AICI.