Zilele trecute a apărut raportul de activitate al Fiscului pentru primul semestru din anul 2019, iar din acesta reiese că somația de plată este cel mai prolific instrument de colectare a datoriilor. Mai precis, aproximativ 66,3% dintre încasările autorităților fiscale au venit în urma simplei comunicări a somației de plată.
Dacă ne luăm (cel puțin) după rapoartele anuale de activitate din perioada 2014 - 2018 (adică ultimii cinci ani), observăm că somația de plată este de departe instrumentul principal prin care se colectează creanțele de la firme și persoane fizice. Cu alte cuvinte, datoriile sunt achitate fără să se ajungă efectiv la executarea silită.
Anul | Cât de multe datorii s-au încasat, din total, prin simpla comunicare a somației (procent) |
2018 | 64,2% |
2017 | 69,4% |
2016 | 71,2% |
2015 | 74,7% |
2014 | 74,4% |
În același timp, este de subliniat că importanța acestui instrument tinde să scadă, cel puțin în ultimii cinci ani. Practic, contribuabilii încep să ignore treptat somațiile de plată.
Dincolo de somații, celelalte intrumente „de succes” ale Fiscului, în încercarea de a recupera datoriile de la contribuabili, sunt, în ordine, poprirea conturilor bancare și terțul poprit.
Executarea silită a datornicilor începe prin comunicarea somației de plată, așa cum prevede Codul de procedură fiscală. Dacă trec 15 zile de la comunicarea somației și nu se achită datoriile sau nu se apelează la mediere, autoritățile continuă măsurile de executare silită.
În altă ordine de idei, Fiscul a majorat recent plafoanele în funcție de care se decide aplicarea popririlor.