Alcoolul la adolescenți. Dr. Eugen Hriscu: „Nu e în regulă să dați copiilor o gură de bere, să vadă cum e!”

Potrivit aceleiași surse ”aproximativ 6% din tinerii sub 18 ani au început să consume alcool la înaintea vârstei de 9 ani, 4,37% între 9 și 10 ani şi doar 4,78% după vârsta de 17 ani. Începând din anul 2003, a crescut numărul deceselor datorate alcoolului la grupa de vârstă 5-19 ani, anii 2016 și 2017 înregistrând două vârfuri de mortalitate (13,84% din mortalitatea totală în 2016, 13,77% în 2017), atât excesul mortalității, cât și cel al morbidității fiind de circa 3 procente față de mediile europene la băieți, dar fără diferențe semnificative în rândul fetelor.”

O analiză în ceea ce privește alcoolul la adolescenți și tineri trebuie să ia în calcul două aspecte importante: contextul familial și cel social.

Eugen Hriscu, director științific al Alianței pentru Luptă Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor (ALIAT), ne-a explicat care sunt mecanismele care conduc adolescent la consumul de alcool, fie el și ocazional.

De ce ajung tinerii să consume alcool de la vârste tot mai fragede?

Eugen Hriscu: Contextul influețează foarte mult acțiunile noastre. Ne place să credem că suntem niște independeți și că facem numai ce vrem noi, dar adevărul este că suntem foarte influențabili, chiar și cei mai puternici dintre noi. Lucrul acesta este valabil cu atât mai mult la adolescenți, chiar dacă lor li se pare că sunt grozavi, liberi și independenți și nimeni nu le spune ce să facă. Pentru ei este mult mai valabil decât pentru adulți. Mintea lor este proaspătă, sunt impresionabili, nu și-au construit niște mecanisme de apărare și sunt ușor de manipulat.

Cum influențează mediul în care trăiesc tinerii pornirea lor de a consuma băuturi alcoolice?

Eugen Hriscu: Dacă ne referim la contextul social,  părinții trebuie să înțeleagă că acești copii trăiesc într-o țară care este constant în top 10 al țărilor consumatoare de alcool din lume. Anul trecut a apărut o statistică, o meta-analiză, care a luat mai multe studii din mai multe surse și le-a combinat, făcut de Universitatea din Washington. A reieșit că România are cel mai mare consum de alcool din lume la bărbați. Toate studiile pot fi discutabile, dar acum, oficial suntem pe locul 8 în UE și pe locul 9 în lume. Suntem pe primul loc la mortalitatea legată de alcool la femei și pe locul 4 la bărbați, în UE. Acesta este contextul.

Apoi, nu avem niciun fel de restricții legate de reclame, de vânzarea alcoolului la minori. Chiar dacă este afișat la agenții economici că nu vând țigări și alcool minorilor, acest lucru rar se întâmplă. Alcoolul se consumă mult, peste tot. Consumul este glorificat, este un act de extremă mândrie.

Nu avem programe de prevenire în școli. Există această prejudecată că dacă bea băiatul sau fata o bere nu are nimic. Totuși, medicina spune că nu este bine să bei dacă ai sub 18 ani. Există studii care arată că, sub 14 ani, contactul cu alcoolul crește de 5 ori riscul de a dezvolta o dependență la vârstă adultă. Creierul fiind încă în formare până la 18-20 de ani, în momentul în care ia contact cu o substanță psihoactivă, devine sensibilizat la acel tip de substanță.

Ce putem face pentru a ameliora această problemă?

Eugen Hriscu: Noi avem o responsabilitate să curățăm un pic spațiul public și să construim niște intervenții la nivel social care să limiteze cât mai mult vânzarea alcoolului către minori. Trebuie să ne simțim toți responsabili față de acești tineri. Dacă mergi în Vama Veche, găsești supermarketuri deschise non-stop care au toare rafturile pline cu alcool tare. Acești tineri vin cu bani foarte puțini de acasă și ajung să își cumpere alcool.

Nu își mai iau apă, mâncare, nu mai plătesc un loc unde să doarmă. Nu există pe plajă nicio formă de asistență pentru ei. Barurile își înconjoară ograda proprie, iar dacă tinerii au ieșit din perimetrul lor nu mai au nicio responsabilitate. Consecințele pot fi extrem de severe. Noi, ALIAT, mergem de 5 ani acolo.

Ce rol are familia în oprirea consumului de alcool la tineri?

Eugen Hriscu: Depinde de cultura fiecărei familii și de felul cum se raportează fiecare familie la consumul de alcool. Este foarte grav dacă avem oameni care abuzează de alcool în familie. Atunci nu poți să îi mai pretinzi adolescentului să nu consume. Deja îi oferi modelul. Nu mai vorbim de modelele care i se oferă în muzică cu ”viața e alcoolul și viața e alcoolul”, modelele pe care le vede pe stradă sau la petreceri. Modelul familial este de bază. Adolescentul va replica ceea ce vede în familie. Familia setează atitudinea față de consum, cât este de permis acesta.

Sunt familii care consideră că e în regulă ca de la o anumită vârstă, chiar și copiii, să ia ei o gură de bere. Să vadă cum e. Fiecare părinte face cum dorește, dar sunt unele lucruri care sigur cresc riscul ca un adolescent să consume alcool. A avea un părinte sau ambii părinți care abuzează de alcool este unul dintre aceste riscuri.

A avea reguli laxe în familie este un factor agravant. Mă refer aici la: nu contează când vii acasă, nu te întreb unde te duci, nu ai nicio limită la bani, nu există sarcini pe care tânărul să le aibă de îndeplinit în casă sau pe lângă casă. Atitudinea asta poate să fie voită, adică ăsta să fie stilul părinților sau părinții sunt plecați din țară, copilul stă cu o bunică sau cu o rudă îndepărtată care nu poate să seteze genul ăsta de reguli. Această situație poate genera mari probleme.

Ce trebuie să facă un părinte al cărui copil adolescent consumă alcool?

Eugen Hriscu: Implicarea părintelului în procesul școlar este foarte utilă. Trebuie să verifice notele, temele, să meargă să vorbească cu profesorii. Un gen de supraveghere pe care uneori tânărul îl respinge, dar de care are nevoie.

Când notele scad este primul mod în care se văd schimbările de comportament, când cresc numărul de absențe, când scad performanțele școlare, când scade interesul pentru activitățile extracurriculare, când minte. Sunt aceste două contexte, la care am putea adăuga și cel școlar pentru că și acolo există petrecerile de la școală. Unitățile școlare pot fi din păcate extrem de tolerante. Aud de petreceri la clasa a VIII-a unde se bea și se bea până la intoxicație, iar școala tolerează asta.

Ce șanse sunt de a salva un copil care consumă alcool?

Eugen Hriscu: Întotdeauna există posibilitatea de a repara. Este nevoie să se închidă aceste porți care au rămas deschise. Să existe niște reguli. Părintele să redevină implicat în viața adolescentului, să verifice notele, să verifice temele, să îi spună care sunt așteptările legat de performanța școlară. Regulile casei trebuie clarificate foarte bine.

Adolescentului trebuie să îi fie foarte clar ce este în regulă și ce nu este în regulă. Să nu existe locuri gri. Să nu există îndoieli. Să i se spună: ”Nu ai voie să bei alcool deloc. Fără excepții.”

Dacă lucrurile au ajuns într-o zonă de gravitate și adolescentul pleacă de acasă, lipsește foarte mult, nu mai merge la școală, atunci ar fi importantă o intervenție de familie. O altă chestiune importantă este să nu fie demonizat adolescentul și să fie parașutat la psiholog ”Uitați, l-am adus, rezolvați-l!” pentru că orice problemă la vârsta aceea este o problemă de familie.

Adolescentul exprimă o problemă care este a întregii familii. Ce face el este vizibil. Așa ca atunci când ești răcit și tușești și ai febră, aceea este partea vizibilă, dar tot organismul are o problemă. Este o infecție a întregului organism. Cumva trebuie reparată familia în primul rând, și apoi adolescentul. Dacă adolescentul are o problemă care ar merita o atenție specială atunci poate să se vadă separat cu un psiholog, dar de cele mai multe ori, la vârsta asta intervenția familială este esențială.

Funcționează terapia de familie în cazurile de abuz de alcool?

Eugen Hriscu: Funcționează în măsura în  care se întrunesc două condiții: un consilier sau un psiholog competent în domeniul său de activitate și o familie dispusă să participe la un proces de durată și să renunțe la vechi obiceiuri, pentru a face loc altora noi. Dacă lucrurile nu se pot regla dintr-o reinvestire, părintele trebuie să îl asigure de suporul lui, să fie din nou prezent. Aș apela la o terapie de familie.

Aș merge către un specialist de sănătate mintală pregătit să aibă o discuție pe consiliere de familie. Este nevoie ca familia, care de multe ori în situația aceasta este dezbinată, să găsească un loc unde să se adune laolaltă. Trebuie să discute despre ei, despre cum se simt în familia lor, despre ce-și reproșează unii altora. Să existe acel sentiment de libertate în care adolescentul poate să îi spună mamei ce îl deranjează, și invers, verde în față. Toate lucrurile acestea trebuie să fie spuse și reglate.

Alcoolul la adolescenți. Fără scandaluri și reproșuri

Dacă lucrul acesta s-ar putea întâmpla acasă ar fi minunat. A avea genul ăsta de întâlnire, de a avea un moment, măcar o dată pe săpămămână, în care ne putem întâlni la masă, după masă sau la o acțiune pe care o facem cu toții ar fi salvator. Când apar probleme, întâlnirile devin destul de conflictuale, părinții nu mai reușesc să își menționă o poziție de autoritate și devin prinși în scandaluri și în reproșuri.

Adolescentul se simte judecat și neînțeles și se retrage. Părintele simte că adolescentul nu îl ascultă și insistă și mai puternic, e și mai nervos. Se creeză acest cerc vicios în care părintele este tot mai nervos și mai supărat, adolescentul e tot mai retras și tot mai puțin cooperant. Atunci își găsește refugiul într-un grup de egali, așa numitul anturaj, în care se simte înțeles și acceptat. Sunt acolo și alți tineri cu aceleași probleme ca și el, e un grup de suport în care își justifică nefericirea și amplifică problema.

Familia nu trebuie să fie un loc în care un tânăr este condamnat să trăiască până când reușește să se pună pe picioarele sale și reușește să plece, o pușcărie. Ar trebui să fie un loc bun, confortabil, unde să te întorci cu bucurie.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.