Dezbateri parlamentare asupra Codului de Procedura Fiscala

Codul de procedura fiscala adoptat prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 a fost supus, conform prevederilor constitutionale, dezbaterilor parlamentare in vederea aprobarii prin lege a acestei ordonante.
 
Elaborarea Codului de procedura fiscala a avut ca obiectiv unificarea cadrului legal privind administrarea creantelor bugetare pentru a usura activitatea organelor fiscale si a conduce la cresterea gradului de conformare voluntara a contribuabililor. Procedura fiscala prin normele sale juridice, reglementeaza raporturi juridice fiscale intre contribuabil si organul fiscal si se caracterizeaza prin existenta drepturilor si obligatiilor pentru fiecare dintre cele doua parti. Aceste raporturi juridice se doresc a fi raporturi de parteneriat, bazate pe un echilibru al drepturilor si obligatiilor partilor.

Pentru o reglementare mai clara a drepturilor si obligatiilor contribuabililor in raport cu administratia fiscala, s-au avut in vedere o serie de amendamente, care sa permita cetatenilor sa se identifice in mod pozitiv fata de stat, conferindu-le astfel siguranta juridica, in procesul legislativ de aprobare de catre Parlament prin lege a Ordonantei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

“Prin amendamente s-au adus clarificari textului vizand sfera de aplicare a Codului de procedura fiscala – a aratat domnul Neculae Plaiasu Secretar de Stat Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Astfel, sfera de aplicare a reglementarii procedural-fiscale include, pe langa impozitele si taxele datorate bugetului de stat si bugetelor locale, prevazute de Codul fiscal, si contributiile si alte venituri ale bugetului general consolidat. Ca urmare, procedurile de administrare, respectiv stabilirea, incasarea, inclusiv executarea silita, controlul, solutionarea contestatiilor, reglementate prin Codul de procedura fiscala sunt aplicabile si celorlalte creante bugetare, cum ar fi contributii sociale, sume ce constituie venituri ale institutiilor publice, amenzi, etc. Extinderea sferei de aplicare prevazute in art.1 din Codul de procedura fiscala a fost impusa atat de necesitatea existentei unor proceduri unice de administrare a creantelor bugetelor locale, dar si de noile reglementari privind atributiile Ministerului Finantelor Publice si ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu privire la administrarea contributiilor sociale.

De asemenea, amendamentele au avut in vedere si aplicabilitatea prevederilor Codului de procedura fiscala si bugetelor locale. In acest sens s-au adus si completari ale O.G. nr.92/2003 cu dispozitii specifice administratiei publice locale pentru a asigura cadrul legal necesar administrarii creantelor apartinand acestor bugete. Astfel prin completarile aduse s-au facut precizari vizand competenta compartimentelor de specialitate din cadrul autoritatilor administratiei publice locale, posibilitatea de acordare a inlesnirilor la plata obligatiilor fata de bugetele locale, de stingere a creantelor prin darea in plata.

Prin amendamentele aduse in procedura parlamentara s-au introdus noi reglementari cu privire la modificarea si completarea Codului de procedura fiscala. Astfel, ca si in cazul Codului fiscal, in scopul asigurarii unei stabilitati legislative in ceea ce priveste procedura fiscala, orice modificare sau completare a Codului de procedura fiscala se face, potrivit acestei prevederi, numai prin lege, promovata, de regula, cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoare a acestei legi, respectiv prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata legea.

De asemenea, au fost extinse atributiilor Comisiei centrale fiscale constituite potrivit Codului fiscal si pentru emiterea de solutii de aplicare unitara a Codului de procedura fiscala.

“Tot ca o noutate as aminti – a continuat domnul Neculae Plaiasu - conflictul de interese ce se poate ivi cu ocazia exercitarii atributiilor de serviciu de catre functionarii publici ai organelor fiscale, avand in vedere specificitatea activitatilor acestora si in scopul eliminarii eventualelor suspiciuni ce pot aparea in legatura cu deciziile emise ca urmare a exercitarii atributiilor. Legat de aceasta situatie, legiuitorul a reglementat si modalitatea de solutionare a acestor conflicte, respectiv prin procedura abtinerii si recuzarii. Conform acestei proceduri, functionarul public care stie ca se afla intr-o situatie de conflict de interese este obligat sa se abtina de la exercitarea atributiilor in cadrul procedurii aflate in derulare, iar pe de alta parte contribuabilul implicat in respectiva procedura are posibilitatea sa solicite recuzarea functionarului public.

A fost definita si notiunea de nulitate a actului administrativ fiscal. Astfel, lipsa din continutul actului administrativ fiscal a unuia dintre elementele referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnãturii persoanei împuternicite a organului fiscal, atrage nulitatea actului. Necesitatea reglementarii cazurilor de nulitate a fost impusa de legiferarea institutiei actului administrativ fiscal prin O.G. nr.92/2003, precum si de faptul ca, in domeniul fiscal, actul administrativ fiscal nu era reglementat unitar.”  

Prin acest cod a fost introdusa procedura privind evidenta speciala a contribuabililor inactivi. Astfel, contribuabilii care, in decurs de 12 luni consecutive, nu au depus declaratii fiscale si situatii financiare, nu au efectuat plati si nu au prezentat solicitari organului fiscal, sunt considerati inactivi si vor fi trecuti in evidenta speciala. Procedura prevazuta stabileste drepturile si obligatiile atat ale contribuabililor cat si ale organelor fiscale pe aceasta perioada. Realizarea evidentei separate pentru contribuabili inactivi are ca scop eficientizarea activitatii de administrare si reducerea costurilor acesteia, avand in vedere ca pentru acesti contribuabili nu vor mai fi emise notificari pentru nedepunerea declaratiilor fiscale si nu vor mai fi facute impuneri din oficiu.

In ceea ce priveste controlul, domnul Neculae Plaiasu a aratat ca “am stabilit durata efectuarii inspectiei financiar-fiscale, care se stabileste de organele de inspectie fiscala, respectiv de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, fara a putea depasi 3 luni. In cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, inspectia fiscala se va putea desfasura pe o perioada de maximum 6 luni. Limitarea acestei perioadei a avut in vedere faptul ca inspectia fiscala trebuie efectuata in asa fel incat sa afecteze cat mai putin activitatea curenta a contribuabililor si sa utilizeze cu eficienta timpul afectat inspectiei fiscale.”

Pentru reducerea birocratiei s-a introdus posibilitatea compensarii creantelor fiscale si din oficiu, de catre organele fiscale ori de cate ori acestea constata existenta unor creante reciproce, nu numai la cererea contribuabililor astfel cum era reglementat in textul initial al O.G. nr.92/2003.

Tot in acelasi context am stabilit ca, in cazul impozitului pe venit, restituirea sumelor reprezentand diferente de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, sa se faca din oficiu. In aceste conditii, organele fiscale vor restitui diferentele in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere, in caz contrar contribuabilii avand dreptul sa solicite dobanzi. Aceasta prevedere, prin eliminarea elementelor birocratice, vine in sprijinul contribuabililor - persoane fizice, care nu mai au obligatia sa intocmeasca cereri de restituire a eventualelor diferente rezultate din regularizarea impozitului pe venit.

In domeniul contestatiilor, a fost abrogat articolul privind conditiile de sesizare a instantei judecatoresti privind solutionarea contestatiei la executarea silita, conform caruia contestatiile se inaintau cu conditia depunerii de catre persoanele juridice a unei cautiuni de 20% din cuantumul sumei datorate. Eliminarea acestei conditii, care constituie o obligatie in plus in sarcina contribuabilului, a fost impusa si de necesitatea corelarii cu dispozitiile constitutionale privind accesul liber la justitie.

De asemenea, a fost reglementata posibilitatea de a contesta actele administrative fiscale in cadrul procedurii administrative de solutionare, in acord cu prevederile constitutionale, in sensul ca aceasta cale nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale.

“Ar trebui amintit si faptul ca s-a introdus si posibilitatea achitarii de catre contribuabilii contravenienti a jumatate din minimul amenzii prevazute in termen de 48 de ore, posibilitate care va fi mentionata in procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala. Aceasta prevedere vine in sprijinul contribuabililor in sensul ca acestia isi pot stinge obligatia achitand doar jumatate din minimul amenzii, daca plata se face in termen de 48 de ore” – a concluzionat domnul Neculae Plaiasu.