Contractele de credit care conțin clauze abuzive referitoare la riscul valutar pot fi anulate
CJUE a decis, în luna martie, că un contract de credit care conține clauze abuzive referitoare la asumarea riscului valutar de către un împrumutat trebuie să poată fi anulat, dacă e vorba de clauze esențiale pentru contract. Prin urmare, dacă o persoană se împrumută într-o monedă străină, iar banii primiți și rambursați sunt în moneda statului său, împumutatul nu își poate asuma exclusiv riscul valutar.
Curtea a pornit de la analiza Directivei Europene 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Această directivă a fost transpusă și în legislația noastră, fiind implementată prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Astfel, orice interpretare dată directivei de către CJUE este obligatorie și pentru noi.
Din luna septembrie, atunci când returnează în avans creditul, împrumutatului trebuie să-i fie reduse toate costurile asociate respectivului credit, nu doar cele legate de durata contractului încheiat cu banca. Prin decizia luată, CJUE a punctat că rambursarea anticipată este oricum un avataj al băncilor, astfel că acestea ar putea obține banii împrumutați mai devreme. Mai mult, în situația în care sunt reduse doar costurile legate de durata contractului, cei care sunt dezavantajați sunt de fapt consumantorii.
Legislația creditelor în România (OUG nr. 50/2010 și OUG nr. 52/2016), prevede că, în caz de rambursare anticipată a unui împrumut, consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul.
Deciziile CJUE sunt obligatorii pentru instanțele românești care se confruntă cu cazuri asemănătoare.
Angajatorii sunt obligați să ofere acces angajaților la baza de date privind orele lucrate
CJUE s-a pronunțat cu privire la obligația angajatorilor de a ține o evidență a tuturor orelor lucrate de angajați, în baza dreptului Uniunii Europene. Noutatea introdusă de decizia CJUE luată în luna mai a acestui an constă în faptul că salariații ar trebui să aibă acces la evidențele privind orele lucrate (atât cele prevăzute în contractul de muncă, cât și cele suplimentare).
În acest context, legislația română care guvernează aspectele de muncă (Codul muncii) prevede obligația pentru angajator de a ține o evidență completă a orelor de muncă lucrate de către angajat. Așadar, în legislația din România există deja această condiție impusă angajatorului. Totuși, trebuie reținut că o eventuală modificare a acestei prevederi din dreptul național ar fi interzisă, în baza dreptului Uniunii Europene.
Pagubele produse de un autovehicul parcat pot fi acoperite de asigurarea auto obligatorie
În luna iunie, CJUE a decis că dacă un autovehicul parcat necorespunzător, pentru mai mult de 24 de ore, produce un prejudiciu, asigurătorul poate fi obligat la plata despăgubirilor.
Mai exact, în speța care a ajuns în fața CJUE, o mașină era parcată pentru mai mult de 24 de ore într-un garaj. În acest timp, din cauza unor probleme la circuitele autovehiculului, acesta a luat foc și incendiul s-a răsfrânt asupra imobilulului unde era situat garajul. Astfel, CJUE a decis că o asemenea situație intră în sfera de utilizare obișnuită a unei mașini, iar asiguratorul este obligat să plătească prejudiciile cauzate într-un astfel de context.
Și în această situație legislația din România este deja în acord cu interpretările date la nivel european. Astfel, Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie prevede faptul că indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul, chiar dacă acesta este staționat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri.
Comentarii articol (0)