Fiscalitatea în 2020: Măsuri reparatorii și noutăți legislative încă așteptate de companii

Articol scris de Daniel Anghel, partener și lider al serviciilor fiscale și juridice, PwC România.

„Anularea, respectiv ajustarea, prevederilor OUG 114/2018 la un an distanță de la intrarea acesteia în vigoare, precum și declarațiile oficiale potrivit cărora nu vor avea loc modificări fără consultare reprezintă un prim pas pentru recâștigarea încrederii mediului investițional care solicită predictibilitate și stabilitate fiscală.  În același timp, situația bugetară tensionată este un motiv de îngrijorare, având în vedere presiunile suplimentare de majorare a unor cheltuieli și de scădere a unor taxe - cel mai recent exemplu fiind diminuarea la 16% a cotei standard de TVA, amânată deocamdată. În acest context, îmbunătățirea colectării devine o urgență. Exemplele de bune practici ale altor state și experiența României din ultimii ani – când s-au încercat diverse măsuri fără rezultat – arată că varianta cea mai sigură de a obține încasări mai mari o reprezintă reforma și digitalizarea administrației fiscale”, spune Daniel Anghel, Partener și liderul serviciilor fiscale și juridice, PwC România.

Conform celor mai recente date oficiale valabile pentru anul 2018, veniturile fiscale (din taxe și impozite la care se adaugă contribuțiile de asigurări sociale) au fost de 26,7% din PIB în România, în timp ce media UE a fost de 40% din PIB.

„Dacă ne uităm la principalele resurse care alimentează bugetul, observăm că TVA și contribuțiile sociale aduc cumulat peste jumătate din veniturile fiscale. În prezent, România are o cotă medie ponderată de TVA de 14,5%, luând în calcul cota standard și pe cele reduse, și colectează în jur de 6,3-6,4% din PIB din această taxă. Cu o rată medie ceva mai ridicată, de 16,9%, la o structură a economiei comparabilă, Bulgaria încasează cu 3 pp din PIB mai mult. În cazul contribuțiilor sociale, deși cota totală din România o depășește cu 3,2 pp  pe cea din Polonia, colectarea este inferioară cu 2,3 pp din PIB. Ambele state menționate au realizat reforme ale administrației fiscale care au ameliorat semnificativ colectarea”, spune Daniel Anghel.

După ce programul de modernizare a Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) cu Banca Mondială a fost abandonat la finalul anului 2018, autoritățile au inițiat în 2019 alte proiecte, dintre care implementarea SAF-T (Standard Audit File for Tax), un fișier standard de raportare, ar putea avea cele mai însemnate rezultate din perspectiva colectării TVA. Polonia, de exemplu, a introdus SAF-T în 2016, iar în 2017 deficitul de încasare a TVA, însemnând diferența dintre TVA colectată și cea potențial a fi încasată, a scăzut de la 24% la 14%. România are cel mai ridicat deficit de încasare a TVA din UE, de 36%.

„Multe state au reușit să facă plata taxelor mai simplă datorită tehnologiei și ar trebui să urmăm aceste exemple. Sistemele informatice ale ANAF au ajuns la suprasolicitare și afectează întregul proces de colectare a impozitelor, atât din perspectiva bugetului, cât și a contribuabililor care suportă o povară administrativă mai mare și controale suplimentare. Dacă reforma și digitalizarea nu au loc cât mai rapid, date fiind nevoile crescute ale bugetului în zona cheltuielilor, vom rămâne în același cerc vicios al creșterilor de taxe care nu se reflectă în încasări mai mari, dar au impact negativ pentru activitatea companiilor”, explică Daniel Anghel.

Noutăți fiscale așteptate la începutul anului viitor

Două pachete de măsuri prevăzute de directive europene așteaptă să fie transpuse în legislația națională în ianuarie 2020, având în vedere că aplicarea lor este obligatorie pentru toate statele membre, începând cu prima zi a anului viitor. Fiecare dintre acestea se află în stadii diferite ale procesului legislativ.

Raportarea obligatorie către autorităților fiscale a tuturor tranzacțiilor transfrontaliere pentru care există indicii că au fost realizate în scopul diminuării sarcinii fiscale va avea loc de la 1 iulie 2020, însă Directiva europeană privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal cunoscută ca DAC6, care prevede această obligație, are ca termen de transpunere data de 31 decembrie 2019. Estimăm că această directivă va fi transpusă în ianuarie 2020, prin modificări aduse Codului de procedură fiscală.

Acest act normativ va avea un impact semnificativ pentru companii, întrucât exercițiul de raportare este complex, iar lipsa unor îndrumări din partea autorităților atât prin legislație, dar mai ales prin ghiduri dedicate contribuabililor, l-ar putea face cu atât mai dificil.

Al doilea set de măsuri cu implicații în activitatea tuturor operatorilor economici care efectuează tranzacții intracomunitare este pachetul de remedii rapide în materia TVA. Un proiect de lege în acest sens a fost publicat de Ministerul de Finanțe. Remediile rapide vor încerca o uniformizare a reglementărilor în materie de TVA aplicabile tranzacțiilor intracomunitare, despre care s-a constatat de-a lungul timpului că sunt tratate diferit de statele membre, fiind reglementat de Directiva Consiliului UE 1910/2018 și completat de Regulamentul european 1912/2018.

Concret, România ar trebui ca, până la 31 decembrie 2019, să transpună în Codul Fiscal prevederile Directivei și să modifice legislația secundară. Oricum, și fără transpunere, prevederile Regulamentului vor produce efecte de la 1 ianuarie 2020, iar necorelarea lor cu legislația locală ar putea genera confuzie în rândul operatorilor. Aplicarea tardivă sau incompletă a modificărilor de regim de TVA de către contribuabili pentru tranzacțiile afectate de noile reguli poate conduce la amenzi sau obligații fiscale suplimentare.

Măsurile reparatorii din decembrie

La aproape un an de la intrarea în vigoare a OUG 114/2018, guvernul în funcție și-a asumat răspunderea pentru eliminarea sau modificarea unora dintre prevederile acesteia cu efecte fiscale negative pentru mediul de afaceri, precum taxa pe activele financiare – car va fi datorată pentru anul 2019, cu declarare până la 25 august 2020, data la care va avea loc regularizarea taxei datorate – sau contribuția bănească de 2% pe cifra de afaceri a companiilor din energie și gaze naturale. Măsurile OUG 114, ca și cele privind mecanismul de plată defalcată a TVA, au mai suferit schimbări de la momentul adoptării, însă corecțiile s-au dovedit insuficiente.

Printr-o ordonanță de urgență publicată pe 23 decembrie, guvernul a abrogat split TVA. Odată cu publicarea actului normativ nu vor mai înscriși alți contribuabili în registrul celor care aplică plata defalcată, urmând ca acest mecanism să fie desființat de la 1 februarie, Split TVA este subiectul unei proceduri de infringement (încălcarea tratatului de aderare).

Tot la capitolul măsuri reparatorii poate fi inclusă eliminarea supraaccizei de 7 eurocenți/l de benzină și motorină printr-un proiect de lege în parlament la începutul lunii decembrie. Din păcate, decizia nu a luat în considerare că nivelul total al accizelor trebuie să se situeze cel puțin la nivelul minim impus de Directiva 96/2003. Ulterior, președintele a declarat că va promulga legea, iar Ministerul Finanțelor va trebui să identifice o soluție pentru a respecta legislația comunitară.

Cu toate acestea, conform legii aflate încă în vigoare și până la intrarea în vigoare a legii votate de parlament, ministerul a publicat tabelul cu valorile accizelor care ar urma să se aplice de la 1 ianuarie 2010, actualizate cu creșterea prețurilor de consum publicate de INS. În acest context, este necesară o intervenție legislativă cât mai rapidă pentru a lămuri care va fi nivelul accizelor aplicabil de anul viitor.

De asemenea, parlamentul a adoptat un proiect de lege, aflat la promulgare, de abrogare a prevederilor din Codul Fiscal care stabilesc obligația de plată a contribuției de sănătate si a celei de asigurări sociale la nivelul salariului minim pe economie, în cazul contractelor cu normă parțială (part time). Ca urmare, contribuțiile de asigurări vor fi calculate și reținute la venitul realizat efectiv, de anul viitor, corectându-se o situație inechitabilă care a dus, în trecut, inclusiv la plata unor sume mai mari decât a celor obținute de către persoanele care au încheiate astfel de contracte.