Principalele surse de finantare ale companiilor exportatoare romanesti raman creditele nebancare si capitalurile proprii

Situatia financiara a companiilor exportatoare s-a îmbunatatit în ultimii doi ani, totusi acestea trebuie în continuare monitorizate din cauza unor riscuri la care mai sunt expuse, se arata într-un studiu al Bancii Nationale a României în ceea ce priveste rolul companiilor nefinanciare din România.
În 2004, profitul net al companiilor exportatoare a crescut în termeni reali cu 498 la suta, iar numarul firmelor care au înregistrat pierderi s-a mentinut relativ constant - 28 la suta din companiile exportatoare.
În 2005, ritmul de crestere a cifrei de afaceri a încetinit, numarul companiilor care au înregistrat pierderi crescând la 40 la suta din total. Scaderea eficientei factorilor de productie s-a datorat cresterii mult mai lente a veniturilor din exploatare, comparativ cu cheltuielile cu materii prime si materiale. Cheltuielile cu personal au crescut cu 3,3 la suta, în ciuda cresterii numarului de salariati cu patru la suta. Cheltuielile financiare au crescut în termeni reali cu 34,3 la suta, în timp ce cheltuielile cu dobânzile au crescut cu 0,4 la suta.
Un factor care a contribuit la redresarea situatiilor financiare a fost si cel fiscal, cheltuielile cu impozitul pe profit înregistrând scaderi de 80 la suta. Activele imobilizate (corporale si necorporale) au crescut în termeni reali cu doi la suta, în 2005, iar în 2004 cu noua la suta. Activele financiare au crescut cu opt la suta, respectiv 22 la suta în 2004, indicatorul de lichiditate îmbunatatindu-se cu 1,16 în 2005.
Principalele surse de finantare pentru perioada 2003 - 2005 au fost creditele (altele decât cele bancare) si capitalurile proprii. Datoriile bancare au reprezentat 6,5 la suta în 2005, în usoara scadere fata de 2004. Rata creditelor restante a fost de 0,46 la suta. Datoriile pe termen scurt reprezinta 66 la suta din totalul datoriilor. Nivelul creditelor destinate finantarii activitatilor de export se mentine la un nivel redus, doar 16 la suta din totalul creditelor persoanelor juridice fiind absorbite în acest sector.
Cea mai serioasa deteriorare a profitabilitatii a suferit-o industria lemnului si a mobilei. Cresterea preturilor cu materiile prime si materialele, a costurilor cu personalul si a celor cu energie, precum si a cheltuielilor cu distributia au dus la scaderea ratei brute a profitului. Capacitatea de autofinantare si cea de acoperire a dobânzilor au scazut. Gradul de îndatorare al acestui sector a fost de 2,92 în iunie 2005, iar expunerea sectorului bancar ramâne limitata (de trei la suta).
Profitabilitatea în industria textila a înregistrat, de asemenea, o scadere, cauzele fiind cresterea costurilor marfurilor si a celor de personal. Pierderile de personal din acest sector a fost de 12 la suta, comparativ cu trei la suta în 2003.
Ponderea exportului catre tarile UE -15 a reprezentat în 2005 circa 59,4 la suta din exportul total (în scadere fata de 2004), în timp ce ponderea catre tarile noi membre a reprezentat 7,4 la suta.