Numărul de 25 de persoane pentru care au fost publicate acte aferente procedurilor oferite de Legea nr. 151/2015 este destul de mic, dacă ne uităm în context. Pe de o parte, luna asta s-au împlinit doi ani de la momentul intrării în vigoare a Legii insolvenței persoanelor fizice.
După aceea, dacă perioada 2018-2019 ar mai fi putut fi justificată ca o perioadă de tranziție (lucru observabil în privința multor acte normative complexe, care schimbă radical anumite relații sociale și juridice), datele demonstrează că perioada 2019-2020 a fost chiar mai slabă. La începutul anului 2019, doar 13 oameni folosiseră procedurile oferite de Legea nr. 151/2019.
De atunci și până la momentul primirii informațiilor din partea ONRC (23 ianuarie 2020), în schimb, numărul a crescut la numai 25. Deci, în anul ce tocmai a trecut au fost doar 12 oameni ce au recurs la procedurile insolvenței persoanelor fizice. Bineînțeles, un singur an nu poate să demonstreze o tendință, însă este clar că legea este departe de a avea impactul la care s-ar fi așteptat mulți.
În privința procedurilor propriu-zise, cea mai des utilizată a fost cea bazată pe plan de rambursare. Conform datelor ONRC, „pentru 21 persoane fizice s-au publicat acte de procedură privind admiterea în principiu a procedurii administrative pe bază de plan de rambursare a datoriilor”, de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 151/2019. Însă deschiderea propriu-zisă a procedurii a avut loc pentru doar două persoane.
Fără a intra în prea multe detalii, această procedură presupune faptul că debitorul are șanse să se redreseze și poate achita o parte considerabilă din datorii, în baza unui plan de rambursare. Acea parte nu este obligatoriu să fie integrală, dar trebuie să fie mai mare decât ar fi fost cazul într-o altă procedură, cea a lichidării activelor (despre care voi scrie mai jos). Mai multe detalii despre acest tip de procedură pot fi găsite aici.
Trecând la procedura privind lichidarea activelor, ea presupune că situația debitorului este iremediabil compromisă. În acest caz, un plan de rambursare nu ar putea fi pus în aplicare, astfel că se va trece la lichidarea activelor, prin vânzarea lor. Însă efectele nu se opresc aici. Timp de o perioadă de timp (de la unu la cinci ani), debitorul va trebui să plătească datoriile existente, cuantumul fiind stabilit de instanță. La finalul acestei perioade, debitorul poate cere eliberarea de datoriile reziduale (adică cele care nu au fost acoperite, ulterior perioadei în cauză). Mai multe detalii pot fi găsite aici.
În privința acestei proceduri, și mai puțin români au recurs la ea. Conform ONRC, de această procedură au beneficiat patru persoane și doar pentru două s-au publicat acte de procedură privind închiderea dosarului.
Acest articol face parte dintr-o campanie informativă derulată de avocatnet.ro pentru informarea persoanelor fizice despre intrarea în insolvență. Articolele din serie pot fi citite aici.
Comentarii articol (1)