Știai că inclusiv Fiscul poate cere acces la informațiile despre clienți, relații de afaceri și tranzacții?

Mai exact, entitățile raportoare din legea contra spălării banilor (Legea nr. 129/2019) sunt cele vizate de obligație, cele care pot fi solicitate să pună la dispoziția organului fiscal informații și documente privind clienții și tranzacțiile.

"(...) entitățile raportoare care intră sub incidența legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului pun la dispoziția organului fiscal central, la cerere, în cadrul termenului de păstrare prevăzut de lege, informații și documente privitoare la:

a) mecanismele și procedurile în baza cărora aplică măsurile de precauție privind clientela;

b) identificarea clientului și a beneficiarului real;

c) evaluarea scopului și naturii dorite a relației de afaceri;

d) monitorizarea relației de afaceri;

e) evidențele tranzacțiilor", prevede Codul de procedură fiscală.

Cine sunt însă entitățile raportoare, cele de la care Fiscul poate pretinde aceste lucruri? Potrivit legii contra spălării banilor, e vorba de:

a) instituțiile de credit persoane juridice române și sucursalele instituțiilor de credit persoane juridice străine;

b) instituțiile financiare persoane juridice române și sucursalele instituțiilor financiare persoane juridice străine;

c) administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu și pentru fondurile de pensii private pe care le administrează, cu excepția caselor de pensii ocupaționale profesionale;

d) furnizorii de servicii de jocuri de noroc;

e) auditorii, experții contabili și contabilii autorizați, cenzorii, persoanele care acordă consultanță fiscală, financiară, de afaceri sau contabilă;

f) notarii publici, avocații, executorii judecătorești și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistență pentru întocmirea sau perfectarea de operațiuni pentru clienții lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acțiuni sau părți sociale ori elemente ale fondului de comerț, administrarea instrumentelor financiare, valorilor mobiliare sau a altor bunuri ale clienților, operațiuni sau tranzacții care implică o sumă de bani sau un transfer de proprietate, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcționării sau administrării unei societăți; constituirea, administrarea ori conducerea unor astfel de societăți, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum și în cazul în care participă în numele sau pentru clienții lor în orice operațiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile;

g) furnizorii de servicii pentru societăți sau fiducii, alții decât cei prevăzuți la lit. e) și f);

h) agenții imobiliari;

i) alte entități și persoane fizice care comercializează, în calitate de profesioniști, bunuri sau prestează servicii, în măsura în care efectuează tranzacții în numerar a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro, indiferent dacă tranzacția se execută printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele.

Cât despre perioada de păstrare a documentelor, la care se referă articolul din Codul de procedură fiscală citat mai sus, e vorba de termenul de cinci ani din legea contra spălări banilor.