Comisia Europeană vrea o piață unică europeană a datelor (inclusiv personale). Ce înseamnă acest lucru?

Strategia europeană se întinde până în 2030 și, cum spuneam, vizează o serie de planuri foarte ambițioase. Dacă aceste obiective sunt atinse, s-ar putea reduce dependența de produse și servicii din afara UE.

Într-un mod paradoxal, dacă se creează un astfel de spațiu, unde companiile europene pot să se dezvolte până în punctul în care devin alternative pentru serviciile oferite de corporațiile din afara UE, precum cele din SUA, protecția datelor ar fi întărită.

Asta pentru că acele companii europene sunt ținute de un regim de reglementare specific și foarte puternic axat pe protecția persoanelor vizate de prelucrarea datelor (teoretic, și cele din afara care prelucrează date din interiorul UE sunt vizate de acest regim, însă va deveni clar, mai jos, de ce este mai sigură prelucrarea în cadrul Uniunii).

Dar cel mai important lucru, aici, este că partea de punere în executare și, astfel, de garantare a reglementărilor europene se face mai simplu și mai eficient față de companiile europene decât față de cele din afară.

Astfel, dacă cetățenii UE ajung să recurgă, în mare parte, la serviciile unor companii din cadrul UE, ei vor ajunge să fie și mai protejați decât dacă ar fi apelat la companii din state țerțe.

Strategia europeană, în orice caz, este axată pe mai multe paliere și se întinde dincolo de simpla protecție a datelor (deși aceasta reprezintă esența oricăror politici):

• dezvoltare economică (mai ales în condițiile în care datele devin un element esențial și, ar spune unii, o facilitate esențială pentru ca o companie să rămână/devină relevantă și să facă față concurenței);
• inovații - datele reprezintă, de asemenea, un element esențial și pentru inovații, multe procese de cercetare implicând analizarea unor vaste colecții de date;
• creare de locuri de muncă;
• progresul social, văzut dintr-o perspectivă generală.

După aceea, cetățenii vor putea beneficia datorită dezvoltării cadrului general în care poate avea loc un flux nestingherit de date și, astfel, va avea loc dezvoltarea unor aplicații bazate pe colecții de date ce vor putea genera următoarele efecte concrete:

• îmbunătățirea sistemului de sănătate;
• crearea unor sisteme de transport mai sigure și mai curate;
• dezvoltarea unor produse și servicii noi;
• reducerea costului de furnizare a serviciilor publice (cum e, de exemplu, energia, furnizarea de apă, sistemul de transport public etc.);
• crearea unui cadru în care consumul de energie să fie mai sustenabil și mai eficient (de exemplu, fluxurile de date ar putea duce la un consum mai eficient de electricitate, pentru că se poate face o corelație mult mai ușor între nevoile consumatorilor - identificate prin analizarea modalității cum consumă energie - și furnizarea propriu-zisă a volumului de energie.

Una din modalitățile prin care se poate crea un cadru precum cel de mai sus, unde să se permită atât exploatarea potențialului datelor, cât și protecția sporită acordată acestora, este să se creeze accesul pentru guverne și alte entități ce ar putea duce la atingerea obiectivelor la baze de date, care să poată fi partajate, în interes public, între entități implicate în procesele de dezvoltare. Anonimizarea datelor (colectate de pe rețelele sociale, de exemplu) este o soluție.

Atenție! Discutăm, aici, de o strategie, nu de o reglementare specifică. Bineînțeles că această strategie va fi implementată, în concret, și prin acte legislative relevante, însă nu se limitează la acestea, având o acoperire mult mai largă - practici administrative, de exemplu, crearea unor cadre de colaborare între spațiul public și cel privat etc.