Stare de urgență pentru coronavirus: Concediile medicale, de odihnă, fără plată și cele pentru copii acordate în această perioadă

Concediul medical pentru carantină

Angajații carantinați au dreptul la concediu medical, potrivit OUG nr. 158/2005: cei obligați să stea în carantină primesc pe această perioadă o indemnizație de concediu medical în valoare de 75% dintr-o bază salarială ce reprezintă media veniturilor brute lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare (procedura obținerii concediului este detaliată aici). Indemnizația pentru carantină se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

Concediul acesta se acordă obligatoriu - angajatorul nu poate să decidă că salariatul nu poate intra în acest concediu și nu poate refuza să-i plătească indemnizația menționată mai sus, la care angajatul are dreptul prevăzut de lege. Când se termină carantina, angajatul revine la muncă și aduce adeverințele necesare pentru evidențele contabile ale firmei.

Concediul medical în caz de autoizolare

Aceleași drepturi ca în cazul carantinei există și pentru cei aflați în izolare impusă de autorități (despre diferența dintre cele două, aici). Și, dacă pentru cel puțin o săptămână a existat un semn de întrebare printre contabili și fiscaliști cu privire la aplicarea aceluiași regim și concediului medical pentru cei izolați, chestiunea a fost tranșată definitiv prin apariția unui ordin de ministru despre care redacția noastră a scris în acest material.

Alte concedii medicale

Desigur, oamenii nu se pot îmbolnăvi în perioada asta doar din cauza coronavirusului. Posibilitatea ca angajații să intre în alte tipuri de concedii medicale în această perioadă nu poate fi absolut deloc exclusă - concedii pentru incapacitate temporară de muncă, cele pentru recuperare în urma accidentelor de muncă, concedii medicale de maternitate ș.a.m.d. Faptul că România se află în stare de urgență sau că firma întâmpină probleme financiare nu poate să se opună necesității cu totul obiective a unor angajați de a intra în concediu medical și de a primi indemnizațiile cuvenite conform legii (despre concedii medicale, în acest material).

Concediul de odihnă

Am deschis recent, în redacția avocatnet.ro, discuția concediilor de odihnă întrucât, în contextul riscului răspândirii coronavirusului, dar și a faptului că mulți părinți sunt nevoiți să stea acasă cu copiii, dat fiind că școlile sunt închise, unii angajați ar putea fi tentați să abandoneze munca și să își ia concediu, chiar în mod abuziv. Admițând că nu le aveau deja programate, concediile odihnă cerute peste noapte de angajați în această perioadă și care ar putea afecta desfășurarea activității firmei pot fi refuzate. Codul muncii le dă angajatorilor dreptul să se opună unor plecări în concediu de odihnă a celor care le asigură desfășurarea activității - în Cod există conceptul de programare a concediilor de odihnă.

Dacă firma se trezește cu reducerea serioasă a capacității de muncă din cauza unui număr de salariați care și-au luat concediu de odihnă (sau medical, abuziv), atunci activitatea sa este clar afectată.

Să privim însă lucrurile și din altă perspectivă: angajatorul e cel care-și forțează oamenii să plece în concediu de odihnă (chestiune practicată, de altfel, în general). Angajatorul poate stabili perioada în care un salariat își efectuează concediul de odihnă, atât timp cât respectă următoarele condiții: salariatul a fost consultat și programarea s-a făcut până la sfârșitul anului calendaristic precedent celui în care urma să se efectueze concediul (programarea este esențialmente rodul unui acord). În contextul coronavirusului, angajatorul nu ar putea să-și oblige angajații să-și consume zilele de concediu de odihnă pentru a sta acasă acum să se protejeze ori cu copiii.

Concediul fără plată

Mai frecvente însă acum sunt situațiile în care angajatorii se gândesc să-și forțeze angajații să intre în concediu fără plată. Acest lucru nu se poate face. Concediul fără plată pe care-l pot cere salariații se acordă numai în două împrejurări: atunci când aceștia au probleme personale de rezolvat sau atunci când îl vor pentru formare profesională. Asta înseamnă că, în contextul coronavirusului, angajatorii nu pot considera, în mod abuziv, că salariații care nu mai pot veni la muncă din cauza izolării acasă sunt în concediu fără plată - redacția noastră a tratat în mod special subiectul în acest articol.

De asemenea, putem integra aici și discuția referitoare la absențele nemotivate ale angajaților în această perioadă. Sunt firme care s-au confruntat cu siguranță cu refuzul unor salariați de a mai veni la muncă din cauza riscului contactării virusului COVID-19. Reamintim, în acest context, că absențele nemotivate pot da dreptul aplicării unor sancțiuni disciplinare. În plus, potrivit Codului muncii, absenţele nemotivate nu sunt luate în calcul la stabilirea vechimii în muncă, iar, pentru perioadele de absenţă, angajatorii nu sunt obligaţi să plătească nici salariul şi nici contribuţiile sociale aferente.

Concediul pentru creșterea copilului

Persoanele aflate în această perioadă în concediul de creștere a copilului nu sunt afectate, de principiu, în niciun fel: concediile în derulare continuă, iar persoanele care ar trebui să intre în concediu în această perioadă o pot face fără probleme. Discuția se face însă în privința concedierii acestor persoane, dacă firma are probleme financiare.

Regula e că salariații nu pot fi concediați în perioada acestui concediu, prevede atât Codul muncii, cât și reglementarea specială a acestor concedii. Angajatorul poate primi, conform OUG nr. 111/2010 (unde e reglementat acest concediu), o amendă cuprinsă între 5.000 și 10.000 de lei dacă îi concediază pe salariații aceștia. Interdicția se prelungește și pe perioada acordării stimulentului de inserție (suma de bani care se acordă celor ce se întorc mai repede la muncă din concediul de creștere). Decretul privind starea de urgență a adus, apropo de acest stimulent, o importantă precizare (valabilă pe perioada stării de urgență): dacă sunt dați afară în perioada acordării acestuia, angajații nu pierd stimulentul de inserție (în mod normal, l-ar fi pierdut).

"Prin excepție de la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, persoana îndreptățită își păstrează stimulentul de inserție, în situația pierderii locului de muncă ca urmare a efectelor epidemiei COVID-19", potrivit decretului prezidențial privind decretarea stării de urgență.

De ce s-a pus problema asta, din moment ce angajatorii nu au voie să concedieze angajații pe perioada acordării stimulentului, simetric interdicției de concediere pe perioada concediului de creștere a copilului? Pentru că, în contextul actual, firmele au început sau vor începe să aibă probleme financiare și, cel puțin pentru unele, problema concedierii unor persoane se va pune în mod cert. Chiar Ordonanța 111 prevede că pot avea loc concedieri ale unor persoane ce sunt în concediu de creștere sau care primesc stimulentul de inserție, dacă angajatorul ajunge să aibă probleme financiare certe - adică ajunge în reorganizare financiară sau chiar faliment (același lucru prevede și Codul muncii). Avem chiar și o decizie de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene care prevede că salariații pot fi concediați prin concediere colectivă chiar dacă sunt în concediul de creștere.

Notă: Zilele libere plătite pentru părinții care trebuie să stea acasă cu un copil sub 12 ani pe timpul suspendării cursurilor sunt acordate potrivit Legii nr. 19/2020, recent intrată în vigoare, dar care, la momentul redactării acestui material, nu are norme de punere în aplicare și, prin urmare, este inaccesibilă ca facilitate.

Aspecte de context ce trebuie amintite:

• decretul privind starea urgență a stabilit că, pe perioada aceasta, angajatorii pot să-și treacă angajații pe muncă de acasă în mod unilateral, fără să fie nevoie de modificări contractuale;
• concediile medicale de carantină se decontează cu prioritate față de celelalte categorii de concedii medicale;
• șomajul tehnic: este întreruperea temporară a activității unei companii din motive economice, tehnologice, structurale sau altele asemănătoare; dacă angajatorul își trimite oamenii în șomaj tehnic, el e obligat în continuare să le achite o indemnizație lunară de cel puțin 75% din salariul de bază