avocatnet.ro 
Unul dintre scopurile declarate ale proiectului de lege despre care vorbim și care a fost respins definitiv de parlamentari era să facă din pedeapsa închisorii ceva care se aplica doar excepțional, "atunci când natura și gravitatea infracțiunii o impun".
Concret, proiectul stabilea executarea de acasă a pedepsei cu închisoarea pentru anumite infracțiuni. Judecătorul ar fi fost cel care ar fi decis însă dacă "se pretează" sau nu să stabilească acest mod de executare a pedepsei, în sensul în care trebuia să analizeze următoarele condiții (cumulative):
- pedeapsa aplicată să fie de cel mult șapte ani (chiar și în cazul celei stabilite pentru concursul de infracțiuni);
- infractorul să nu mai fi fost condamnat înainte la închisoare peste doi ani (nu sunt luate în calcul faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală, infracțiunile amnistiate și cele comise din culpă și nici cele pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenula acesteia); mai exact, și unii recidiviști ar putea să fie trimiși în închisoarea la domiciliu;
- infractorul și-a dat acordul pentru munca în folosul comunității;
- comportamentul infractorului: mai exact, conduita sa, înainte și după comiterea infracțiunii, eforturile depuse pentru a înlătura sau remedia consecințele (să zicem, efortul de a despăgubi victima sau familia sa), posibilitățile de îndreptare; practic, dintre toate condițiile, aceasta e singura unde subiectivismul judecătorului își poate pune amprenta.
În schimb, nu s-ar fi putut dispune închisoarea la domiciliu dacă:
- se dispunea inițial suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dar ulterior era revocată măsura;
- infractorul se sustrăgea de la urmărirea penală sau judecată ori încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau identificarea și tragerea la răspundere penală a autorului și participanților la comiterea infracțiunii;
- faptele reprezentau infracțiuni contra vieții, integrității corporale sau sănătății, asupra unui membru de familie sau asupra fătului, infracțiuni contra libertății și integrității sexuale, infracțiuni de corupție, de serviciu, trafic de persoane sau de minori, fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice, infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice, precum și infracțiuni din Legea contra traficului de droguri;
- infractorul evadase sau încercase să evadeze și a fusese condamnat pentru asta, sau pentru înlesnirea evadării.
Așadar, pentru faptele de mai sus nu era posibilă niciodată închisoarea la domiciliu. Dar era posibilă pentru infracțiuni de furt și tâlhărie, distrugere sau infracțiuni de fals, ca să dăm doar câteva exemple.
Mai departe, proiectul stabilea și cum anume urma să se deruleze închisoarea la domiciliu, mai exact, măsurile de supraveghere, obligația de a munci în folosul comunității (toți trebuiau să o facă). Persoana supravegheată ar fi putut primi vizitele consilierului de probațiune, trebuia să anunțe orice schimbare de domiciliu sau a locului de muncă (putea merge la muncă, așadar, dar și la doctor sau să îndeplinească o obligație de interes public).
De asemenea, condamnații puteau fi supravegheați prin brățări electronice.
Măsura putea fi schimbată și condamnatul putea ajunge la închisoare dacă dădea dovadă de rea-credință, dacă nu își îndeplinea obligațiile, dacă nu achita despăgubirile civile ori comitea alte infracțiuni.
Același proiect mai prevedea și un regim mixt, aplicabil celor pentru care se dispunea închisoarea, dar care, datorită comportamentului, meritau să iasă din închisoare măcar în zilele de sâmbătă și duminică: mai exact, regimul închisorii doar de luni până vineri, weekendul, acasă.
În 2018, Curtea Constituțională trimitea înapoi cu ștampila "neconstituțional" un proiect de lege care prevedea închisoarea de weekend și închisoarea acasă, ce a fost și el respins definitiv recent.
Atenție! Proiectul nu se poate aplica. Acesta a fost respins definitiv de parlamentari și și-a încetat traseul legislativ.
teona.lavinia
Comentarii articol (1)