Pe timpul stării de urgență nu se pot face cereri de deschidere a procedurilor de insolvență

Conform avocaților la care am făcut referire mai sus, măsurile luate în ultima perioadă, pentru a se limita efectele crizei generate de coronavirus, ar putea avea drept „consecință imediată o amânare a valului de insolvențe preconizate pe fondul inevitabilei incapacități de plată cu care se vor confrunta în principal întreprinderile mici și mijlocii”.

Motivul principal al acestei creșteri, astfel cum reiese și din ce au menționat avocații, este impactul economic al crizei menționate anterior, care afectează capacitatea de plată a unor astfel de operatori economici.

Însă un alt motiv pentru care acel val de insolvențe ar putea să apară dupa ieșirea din starea de urgență este că, la acest moment, multe proceduri de insolvență sunt, efectiv, blocate, în sensul că, în prezent, ele nu pot fi inițiate. Acest lucru amână deschiderea acestor proceduri până la momentul ulterior încetării stării de urgență (la mijlocul acestei luni).

În privința măsurilor concrete ce generează această amânare, e vorba de ce s-a dispus prin Decretul prin care a fost instituită starea de urgență, Ordonanța de urgență nr. 29/2020 și Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 417. În concret, astfel cum menționează și cei de la Maravela, Popescu și Roman, e vorba de următoarele efecte:

• suspendarea termenului de 30 de zile în care debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să ceară deschiderea procedurii de insolvență;
• suspendarea curgerii termenului de 60 de zile de la momentul în care o datorie este exigibilă (adică trebuie plătită), ce este necesar să se fi împlinit pentru ca un creditor să poată cere intrarea debitorului în insolvență;
• faptul că, oricum, activitatea instanțelor nu vizează, acum, decât cauzele de urgență deosebită; în privința procedurilor de insolvență, singurele care sunt considerate de urgență deosebită sunt cele privitoare la cereri pentru suspendarea provizorie a oricăror proceduri de executare silită a bunurilor debitorului până la pronunțarea hotărârii cu privire la cererea de deschidere a procedurii, în cazuri urgente, care ar pune în pericol activele debitorului.

Așadar, aceste măsuri sunt apte să amâne orice cerere de deschidere a insolvenței până ce starea de urgență va fi încetat. În același timp, acest lucru le dă debitorilor, teoretic, o perioadă de răgaz în care ar putea să acționeze, pe cât posibil, pentru a se redresa.

Însă, cum arată și avocații citați mai sus, prorogarea „aferentă perioadei stării de urgență ar putea avea efectul scontat al salvgardării afacerii și al evitării insolvenței numai în măsura în care toate celelalte pârghii, anume amânarea plății facturilor de utilități, a impozitelor locale pentru trei luni ori a ratelor de credit de până la nouă luni ar constitui instrumente suficiente în fața tuturor celorlalți factori negativi care afectează veniturile și conduc la incapacitate de plată”.