Regulile ce trebuie respectate la concedierea salariaților
Așa cum este prevăzut în actualul Cod al muncii, concedierea din cauza desființării locurilor de muncă poate fi individuală sau colectivă, iar desființarea posturilor trebuie să se facă și în realitate, nu doar scriptic, din cauze reale și serioase, fără legătură cu persoana celui concediat.
Același act normativ stabilește și că, în cazul disponibilizărilor, salariații afectați de măsură au dreptul la compensații “în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil”.
Totodată, angajatorii trebuie să acorde un preaviz de minimum 20 de zile lucrătoare celor concediați. De asemenea, deciziile de concediere trebuie să fie transmise în scris celor vizați de măsură și să conțină motivele care determină concedierea, durata preavizului și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, în cazul concedierilor colective.
Când vine vorba de concedieri colective, acestea pot fi considerate ca atare doar atunci când are loc, într-o perioadă de 30 de zile, disponibilizarea a:
- cel puțin zece salariați, dacă angajatorul are peste 20 și mai puțin de 100 de salariați;
- cel puțin 10% dintre salariați, dacă angajatorul are cel puțin 100, dar mai puțin de 300 de salariați;
- cel puțin 30 de salariați, dacă angajatorul are cel puțin 300 de salariați.
În astfel de cazuri, angajatorul este obligat să se consulte din timp cu sindicatul sau cu reprezentanții salariaților, pentru a stabili metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați și atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a celor afectați de concediere.
Un lucru important de amintit este faptul că, dacă posturile desființate se reînființează în cel mult 45 de zile de la concediere, angajatorii sunt obligați să-i reîncadreze pe cei concediați colectiv.
În esență, potrivit Codului muncii, angajatorii trebuie să-i informeze pe cei disponibilizați despre reluarea activității, aceștia din urmă având la dispoziție cinci zile pentru a transmite firmelor de unde au fost concediați, în scris, acordul sau refuzul de a reveni la locul de muncă.
În situații de criză, angajatorii pot concedia și salariatele gravide
Chiar dacă, în mod normal, concedierea salariatelor gravide este interzisă, în actualul context economic dificil generat de epidemia de coronavirus, acest lucru este posibil. De fapt, legislația permite angajatorilor să concedieze gravidele dacă se fac vinovate de abateri disciplinare, la reorganizarea judiciară, la falimentul sau dizolvarea firmei ori atunci când există o situație economică dificilă pentru aceasta, în cadrul unor concedieri colective.
Mai exact, Codul muncii și Legea nr. 202/2002 stabilesc o interdicție generală de concediere a gravidelor, fără excepții, dar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2003 introduce o nuanță în acest sens, și anume, concedierea gravidelor e interzisă în cazul în care această acțiune are legătură cu graviditatea.
Suplimentar, în 2018, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că gravidele pot fi concediate ca urmare a unei concedieri colective, decizia aplicându-se și salariatelor din țara noastră.
Așa cum spuneam mai sus, angajatorii nu pot stabili concedieri colective decât dacă demarează în timp util consultări cu sindicatul sau cu reprezentanții salariaților, pentru a se discuta despre cum se pot evita concedierile colective sau cum se poate reduce numărul celor disponibilizați.
Atunci când vorbim despre desființarea posturilor, legislația nu stabilește niște limitări în ceea ce privește numărul posturilor afectate sau perioadele în care se pot face concedieri, respectiv angajatorii pot decide să facă acest lucru chiar acum, adică în perioada în care e instituită starea de urgență, dacă nu mai pot susține financiar acele locuri de muncă.
De altfel, nu există o interdicție de concediere nici în cazul perioadelor în care salariații se află în șomaj tehnic și nici atunci când părinții copiilor de până la 12 ani stau acasă pentru a-i supraveghea, în contextul suspendării cursurilor școlare.