În perioada stării de urgență, care a debutat la mijlocul lunii martie și, conform declarațiilor recente ale oficialilor, va înceta pe 14 mai (urmând să fie înlocuită cu starea de alertă), multe firme și-au încetat activitatea: total, parțial, fie că li s-a impus măsura închiderii activității de către autorități, fie au închis activitatea din cauza lipsei de clienți sau a altor motive, în contextul epidemiei de coronavirus.
Astfel că utilizarea echipamentelor deținute de firmă nu s-a mai făcut. Teoretic, dacă echipamentele nu mai sunt utilizate o perioadă, firma ar putea să le treacă în conservare, ne-a explicat expertul contabil Cristi Rapcencu - ce ar putea însemna asta din punct de vedere contabil:
"Conform reglementarilor contabile (art. 238 din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1802/2014), în cazul în care imobilizările corporale (utilaje, echipamente industriale etc.) sunt trecute în conservare, entitatea fie le amortizează în continuare, fie înregistrează o cheltuială cu ajustarea pentru deprecierea constatată, mergând pe ideea că bunurile se pot deprecia ca urmare a evoluției pieței.
Un alt aspect ar fi următorul. În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, folosirea lor fiind întreruptă pe o perioadă îndelungată, poate fi justificată revizuirea duratei de amortizare. Această reestimare conduce apoi la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de utilizare".
Mai departe, acesta ne-a explicat că, din punct de vedere fiscal, mijloacele fixe amortizabile trecute în regim de conservare presupun că "valoarea fiscală rămasă neamortizată la momentul trecerii în conservare se recuperează pe durata normală de utilizare rămasă, începând cu luna următoare ieșirii din conservare a acestora, prin recalcularea cotei de amortizare fiscal". Altfel spus, pe perioada cât bunul e trecut în conservare, amortizarea fiscală nu se mai calculează.
Sunt două luni de întrerupere a activității o perioadă îndelungată pentru a justifica revizuirea duratei de amortizare?
Dacă vorbim de business-uri care și-au întrerupt activitatea doar în perioada stării de urgență, vorbim de circa două luni de inactivitate. Altele vor continua însă și dincolo de 14 mai să rămână închise - de pildă, restaurantele, însă, în cazul unora dintre acestea, mai exact, cele care au continuat să desfășoare activitate prin livrarea produselor la client, discuția privitoare la trecerea echipamentelor în conservare pentru nefolosință nu își are locul, din moment ce bunurile sunt folosite.
Aprecierea celor două luni ca fiind o perioadă îndelungată și, deci, care justifică revizuirea duratei de amortizare este una pe care o face fiecare parte vizată însă.
"Ține de raționamentul profesional al fiecăruia de a stabili ce înseamnă «o perioadă îndelungată». Din punctul meu de vedere, dacă o entitate și-a înterupt activitatea doar pe perioada celor 2 luni de stare de urgență, atunci nu ar fi normal să își treacă bunurile în regim de conservare.
Dar dacă ne referim la restaurante, baruri, magazine comerciale care sunt nevoite să își țină închisă activitatea și după data de 15 mai și deja discutăm de 4-5 luni de suspendare a activității, atunci s-ar fi putut lua decizia trecerii bunurilor în conservare.
Dar, încă o dată, acest regim poate fi folosit dacă bunurile nu sunt utilizate deloc. Or, în cazul în care un restaurant desfășoară activitate, în sensul că efectuează livrări la domiciliu, înseamnă că își utilizează echipamentele tehnologice deținute și trebuie să le amortizeze în continuare, neputând să le treacă în conservare", potrivit expertului contabil Cristi Rapcencu.
Concluzia, potrivit acestuia, ar fi că, în lipsa vreunei prevederi legale care să trateze o durată fixă pentru aplicarea sau nu a acestui regim, ține aplicarea raționamentului profesional al fiecăruia în a decide dacă să își treacă sau nu bunurile în conservare în perioada aceasta, în contextul suspendării activității.