Potrivit unui grafic realizat de CEDEFOP, la nivel european, angajații supuși unui risc foarte ridicat de infectare cu coronavirus sunt cei care asigură servicii de cazare, de catering sau servicii sociale, precum și cei care lucrează în industria alimentară sau în comerț. Asta și pentru că activitatea lor presupune interacțiunea constantă cu oameni de diferite vârste, care provin din medii diferite.
Apoi, imediat după aceștia, cu un nivel ridicat de transmitere a bolii, se situează cei care lucrează în sănătate, cultură, educație, agricultură ori salubritate. Așadar, angajați precum șoferi, profesori, medici, paznici, polițiști etc. sunt expuși unui risc ridicat de contaminare cu coronavirus, pentru că munca lor nu poate fi desfășurată de la distanță.
În schimb, un risc scăzut și foarte scăzut de contractare a coronaviruslui se înregistrează în rândul persoanelor a căror muncă se poate desfășura de la distanță (telemunca) sau prin limitarea, pe cât posibil, a interacțiunii dintre oameni. Este vorba despre cei care asigură servicii financiare, de asigurare sau imobiliare, administrație publică, furnizare de gaze și electricitate, comunicare etc.
Siguranța și protecția angajaților la locul de muncă sunt aspecte incluse în legislație încă din trecut, însă acestea devin cu atât mai relevante acum, când limitarea răspândirii infecției cu coronavirus depinde mai ales de respectarea normelor de igienă. Spre exemplu, Legea nr. 319/2006 stabilește că angajatorul are obligația de a asigura toate măsurile care vizează cerințele de securitate și sănătate în muncă. Inclusiv asigurarea în mod gratuit a materialelor igienico-sanitare pentru salariați reprezintă o obligație a angajatorului. Cei care nu respectă aceste lucruri riscă amenzi cuprinse între 3.000 și 6.000 de lei.
Uniunea Europeană a atras atenția, în repetate rânduri, că în contextul pandemiei de coronanvirus este esențial să păstrăm distanțarea socială inclusiv la locul de muncă și să respectăm regulile de igienă. De preferat este ca salariații să-și desfășoare activitatea de acasă, dar dacă acest lucru nu este posibil, angajatorul trebuie să asigure niște condiții de lucru speciale.
O serie de recomandări, în acest sens, au fost emise de Organizația Internațională a Muncii (OIM). Potrivit unui ghid publicat de OIM, angajatorii ar trebui să efectueze o analiză de risc, indiferent dacă salariații lucrează de acasă sau continuă să vină la birou. Această analiză va ține cont de probabilitatea expunerii la infectare (cât de mare este riscul la care se expun angajații, în funcție de domeniul de activitate) și de severitatea cu care s-ar putea manifesta boala (aici contează vârsta fiecărui angajat, starea de sănătate, dacă suferă sau nu de alte afecțiuni).
După efectuarea unei astfel de analize, fiecare angajator trebuie să se gândească la un set măsuri adaptat nevoilor angajaților și domeniului de activitate. Printre acestea se numără reducerea programului de lucru, asigurarea de dezinfectanți sau distanțarea fizică.