Aplicarea bonificațiilor la declarația unică: Rectificativa, o opțiune costisitoare, îngreunată apoi și de eventualele compensări

Material de opinie de Simona Bădoiu, Manager, și Radu Derscariu, Director, Global Employer Services, Deloitte România

Declarația unică a fost introdusă în anul 2018 și este obligatorie pentru persoanele fizice care obțin venituri, de regulă, extra-salariale, din România și/sau din străinătate, cum ar fi venituri din investiții, chirii, activități independente, drepturi de proprietare intelectuală, activități agricole etc. Anul acesta, termenul inițial de depunere a declarației a fost 15 martie 2020. Acesta a fost prelungit, în prima fază, până la 25 mai și, recent, până la 30 iunie.

Reamintim faptul că o situație similară a existat și anul trecut. Or, asta ne spune că, în practică, putem avea un număr de persoane care vor depune declarații rectificative (din varii motive, de la accesarea bonificațiilor până la nevoia de accesare de credit fiscal acolo unde au plătit impozite și în străinătate). Depunerea declarației rectificative este, desigur, o opțiune, însă aceasta se poate traduce și în costuri de conformare mai mari pentru contribuabil sau în aglomerarea sistemului de depunere online a declarațiilor unice cât mai aproape de termenul legal. Totodată, în urma depunerii declarațiilor rectificative pentru motivele explicate mai sus, rezultă sume pe care persoana fizică trebuie să le recupereze, fie prin compensare, fie prin restituire, cea din urmă fiind o procedură încă greoaie și consumatoare de timp.

În linii mari, însă, atât prelungirea termenelor de declarare și plată a obligațiilor fiscale, cât și acordarea de bonificații sunt binevenite pentru contribuabili, dar acestea trebuie să fie implementate corect în practică, în special în sistemul informatic al ANAF. Pentru 2018, anul în care s-au mai acordat bonificații pentru contribuabili la depunerea declarației unice, acestea au fost înregistrate în sistemul informatic al ANAF ca datorii, pentru care s-au emis somații sau decizii de calcul accesorii, deși sumele respective nu erau datorate conform legii.

De asemenea, o recomandare pe care am mai făcut-o de-a lungul vremii este necesitatea permanentizării unei proceduri predictibile de conformare, ale cărei coordonate, aliniate la diferite bune practici, ar fi: termene-limită standard (să le spunem mai strânse, fie 25 mai, fie 15 martie), față de care stimularea conformării să se continue o perioadă prin bonificații (corelate cu încasarea mai rapidă a impozitelor); să se poată conta pe termene extinse de declarare și de plată (fie unul sau două, dar cunoscute cu suficient timp în avans); modelul de declarație să fie actualizat până cel mai târziu la finalul lunii decembrie, astfel încât contribuabilii să poată începe declararea (și plata impozitelor) cât mai devreme; actualizarea sistemului informatic cu noua declarație să fie disponibilă la data de 1 ianuarie a fiecărui an, pentru a permite o dispersie cât mai mare.

Nota redacției: Prin OUG nr. 69/2020, Finanțele au decis să acorde două tipuri de bonificații: una  de 5%, dacă toate obligații fiscale de platã datorate pentru veniturile pe 2019 se sting prin platã sau compensare, integral, pânã la data de 30 iunie 2020 inclusiv; o bonificație de 5% pentru depunerea declarației unice online, pânã la 30 iunie 2020 inclusiv (se acordă doar dacă sunt îndeplinite condițiile și pentru prima). Bonificațiile vizează tot ce este de plătit prin această declarație pentru veniturile respective, adică și impozit, și contribuții, iar asta chiar dacă acestea din urmă s-au plătit benevol, adică fără să se depășească plafonul de 12 salarii minime brute. Acordarea bonificațiilor se face și în cazul celor care au plătit deja tot pentru 2019 - prin rectificări.