Reminder: Trecerea pe termen lung la săptămâna de lucru de patru zile: Cum se implementează

Autorităţile publice din Islanda au experimentat, între 2015 şi 2019, săptămâna de lucru de patru zile, în rândul a peste 2.500 de angajaţi ai Primăriei Reykjavik şi din guvern. Cei care au luat parte la experiment au avut acelaşi salariu, aceleaşi sarcini de lucru, doar că au petrecut mai puţine zile la serviciu. Iniţiatorii experimentului au concluzionat că productivitatea a rămas aceeaşi sau chiar s-a îmbunătăţit, scrie BBC. În prezent, există astfel de experimente şi în Spania şi în Noua Zeelandă.

Așa cum am explicat deja încă de acum câțiva ani, cu ajutorul specialiștilor de la Țuca Zbârcea & Asociații, prevederile Codului muncii permit angajatorilor să treacă de la săptămâna de lucru de cinci zile la săptămâna de lucru de patru zile. Atenție: nu mă refer la reducerea temporară cu o zi a programului de lucru, despre care am scris mai multe aici.

„Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus. În funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână”, scrie în Cod.

Mai precis, dacă un angajator vrea să introducă săptămâna de lucru de patru zile, acesta are deja acoperirea legală pentru a o face. Însă trebuie respectată durata de muncă de 40 de ore pe săptămână, astfel că vorbim de zece ore de muncă pe zi pe durata a patru zile pe săptămână.

Potrivit actului normativ amintit, săptămâna de lucru de patru zile trebuie (1) negociată prin contractul colectiv de muncă de la nivelul angajatorului. Dacă nu există un contract colectiv, angajatorul poate stabili măsura direct prin introducerea săptămânii de lucru de patru zile în regulamentul intern.

Practic, dacă la introducerea în contractul colectiv sunt necesare negocieri, la introducerea în regulamentul intern putem vorbi de o decizie unilaterală.

„Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum și în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absența acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern. Programul de lucru inegal poate funcționa numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă”, scrie în Codul muncii.

Apoi, urmează (2) modificarea contractelor individuale de muncă, prin act adițional, pentru a reflecta schimbarea programului de lucru. Concret, specialiștii de la Țuca Zbârcea & Asociații spun că săptămâna de lucru de patru zile trebuie să fie trecută în contractele individuale pentru a se aplica efectiv. Actul adițional se încheie înainte de data de la care se aplică modificarea.

Angajatorii mai trebuie să facă și (3) o raportare în Revisal, în cazul salariaților cu normă parțială. Conform Hotărârii Guvernului 905/2017, raportarea se face cel târziu cu o zi înainte de data din care se aplică modificarea programului săptămânal.

În final, (4) schimbările de program trebuie reflectate inclusiv în pontajul lunar. Codul muncii prevede că angajatorul este obligat să țină o evidență a orelor de muncă prestate zilnic, cu evidențierea orelor de începere și de sfârșit ale programului.